Arhiva
Nr.190; Nr.191; Nr.192; Nr.193-194; Nr.195; Nr.196; Nr.197; Nr.198; Nr.199; Nr.200; Nr.201; Nr.202;
Daniel LUCESCU
MANIFEST EVANGHELIC (IV)
Noi trebuie sa gasim o noua intelegere a locului nostru in viata publica. Afirmam ca a fi Evanghelic si a purta numele lui Cristos inseamna a cauta sa fi credincios libertatii, dreptatii, pacii si bunastarii, lucruri care sunt esenta imparatiei lui Dumnezeu, si sa aducem aceste daruri in slujba tuturor in viata publica, si a conlucra cu toti care impartasesc aceste idealuri si griji pentru binele comun. Cetateni ai Cetatii lui Dumnezeu, noi suntem rezidenti straini in Cetatea Pamanteasca. Chemati de Isus de a fi “in” lume dar „nu din” lume, noi suntem angajati pe deplin in afacerile publice.dar niciodata pe deplin in ecuatie cu nici o grupare, ideologie partizana, sistem economic, clasa sociala, trib, ori identitate nationala.
Pe cand fundamentalismul a refuzat orice legatura cu lumea si a fost de la inceput fara angajare in politica, nume cum ar fi John Jay, John Witherspoon. John Woolman si Frances Willard in America si William Wilberforce si Lord Shaftesbury in Anglia, sunt o aducere aminte pentru o traditie diferita. Evanghelicii au avut o contributie stralucitoare in politica in general, la o serie de mari reforme morale si sociale in istorie, cum ar fi abolirea sclaviei si dreptul de vot al femeilor si chiar notiunile de insemnatate cruciala care se discuta in politica astazi, ca de exemplu, prea putin cunoscuta dar de o insemnatate vitala contributie la nasterea dreptului la libera asociere si prin aceasta la intelegerea unor notiuni cheie cum ar fi societatea civila si capitalul social.
Nici privatizata, nici politicizata
Astazi, oricum, noi Evanghelicii dorim sa ne detasam de anumite pozitii in viata publica, care in mare masura sunt confundate cu Evanghelismul.
Mai intai, noi Evanghelicii respingem doua erori egale si opuse, in care au cazut recent multi crestini. Una din erori a fost restrangerea credintei numai la viata privata, interpretand si aplicand credinta numai pe taram personal si spiritual. Un astfel de dualism in mod fals a despartit spiritualul de secular, si a determinat pierderea integritatii credintei si a devenit „angajata privat si irelevanta public” si astfel o alta „forma de spiritualitate”
Cealalta eroare facuta atat de dreapta religioasa cat si de stanga religioasa in ultimile decade, este politicizarea credintei, folosind credinta pentru a formula punctele politice esentiale care si-au pierdut legatura cu adevarul biblic. In acest fel credinta si-a pierdut independenta sa, biserica devine „la regimul de rugaciune”, crestinii devin „idioti utili” pentru un partid politic sau altul, iar credinta crestina devine o forma pura de ideologie. Invataturile crestine sunt folosite ca si arme pentru lupta in interese politice.
Crestinii de ambele parti ale spectrumului politic, stanga precum si dreapta, au facut greseala de a politiza credinta; si nu va fi posibil de a raspunde corespunzator la slabirea dreptei religioase cu revigorarea stangii religioase. Oricare dintre acestea vor fi la putere, o politizare a credintei este o nebunie si un dezastru pentru biserica-dezastruos mai intai si cel mai mult din ratiuni care tin de credinta crestina decat din ratiuni constitutionale.
Chemati la o supunere unei autoritati mai inalte decat un partid, ideologie si nationalitate, noi Evanghelicii vedem ca este datoria noastra sa ne angajam in politica, dar obligatia noastra egala niciodata nu va fi total in ecuatie cu nici un partid, ideologie partizana, sistem economic sau nationalitate. In cantarul nostru puterea spirituala, morala, si sociala este la fel de importanta ca si puterea politica, ceea ce este bine cantareste mai mult decat ceea ce este popular, dreptatea ca si principiu depaseste partidul, adevarul conteaza mai mult decat jocul in echipa, si constiinta mai mult decat puterea si supravietuirea.
Politizarea credintei nu este niciodata un semn de putere ci de slabiciune. Este plin de intelepciune proverbul „Primul lucru care il poti spune despre politica este ca politica nu este primul lucru.”
Sufletul Evanghelicului nu este de vanzare. El a fost cumparat deja cu un pret infinit.
O piata publica civila mai degraba decat una sacra sau dezgolita
Al doilea noi Evanghelicii respingem cele doua extreme care descriu razboiul cultural in Statele Unite. Sunt in joc probleme importante si profunde in razboiul cultural, probleme in care viitorul Satetlor Unite si civilizatiei de vest va lua o intorsatura. Dar problemele apar din maniera in care aceste probleme sunt disputate.
In particular ceea ce ne face pe noi Evanghelicii sa ne lamentam in razboiul cultural nu este numai colapsul general fata de o viziune comuna, fata de binele comun, ci conflictul fara sfarsit asupra locului potrivit al credintei in viata publica, si deci libertatea de a intra si a ne angaja in viata publica din perspectiva credintei. O mare confuzie acum domneste asupra principiilor care sa ghideze modul in care oameni de diferite credinte pot intra in piata publica si sa interactioneze unii cu altii robust dar civilizat. Rezultatul este frontul „razboiului sfant” intins in lungul si latul Americii in razboiul cultural, si incubarea periculoasa a conflictelor, urii si proceselor civile.
Noi respingem pe deoparte partizanii pietei publice sacre, cei care din motive religioase, istorice sau culturale vor sa continue sa dea un loc preferential unei religii in viata publica, care in cele mai multe din situatii se vrea a fi credinta crestina, dar poate fi la fel de bine o alta credinta. Intr-o societate asa de diversa din punct de vedere religios asa cum este America astazi, nici o credinta nu poate fi normativa pentru intreaga societate, dar totusi trebuie sa fie loc pentru exprimarea libera a credintei in piata publica.
Dorim sa facem cunoscut ca noi suntem angajati fara echivoc in asigurarea libertatii pentru oamenii de toate credintele, inclusiv dreptul de a se converti la, si de la, crestinism. Noi ne opunem ferm impunerii teocratiei in societatea noastra pluralistica. Noi suntem de asemenea ingrijorati cu privire la atacurile politice corect dar intolerante asupra evanghelismului. Noi nu avem nici o dorinta sa obligam pe nimeni sau sa impunem nimanui credinte sau comportamente daca noi nu am convins ca acestea sa fie liber adoptate, daca nu le-am demostrat a fi prezente in vietile noastre, si deasupra tuturor prin dragoste.
Noi respingem pe de alta parte partizanii pietii publice goale, cei care vor sa faca toate religiile expresii private inviolabile si sa tina piata publica inviolabil, seculara. Adesea aparata, de o slaba coalitie a secularistilor, liberali si sustinatorii separarii stricte dintre biserica si stat, aceasta pozitie este chiar si mai putin justa si la care se mai poate lucra inca, pentru ca exclude pe o inca o mare majoritate a cetatenilor care sunt profund religiosi. Nimic nu este mai intolerant decat sa inviti oameni in piata publica dar sa inisti ca ei sa-si desbrace credinta care ii face ceea ce sunt si care modeleaza conceptia lor despre lume si viata.
In contrast cu aceste extreme, noi suntem sustinatori pentru piata publica civila, o viziune a vietii publice in care cetateni de toate credintele sunt liberi sa intre si sa se angajeze in piata publica pe bazele credintei lor, dar in limitele cadrului a ceea ce este considerat a fi drept si liber de asemenea pentru alte credinte. Prin aceasta orice drept care il afirmam pentru noi, este in mod automat un drept pe care il aparam pentru altii. Un drept pentru crestini este un drept pentru evrei, si un drept pentru secularisti, si un drept pentru mormoni, si un drept pentru musulmani si un drept pentru scientologisti, si un drept pentru toti credinciosii de toate credintele de-a lungul acestui intins pamant.
Calea lui Isus, nu a lui Constantin
Sunt inca doua preocupari pe care le supunem atentiei concetatenilor nostrii. Pe deoparte, suntem necajiti in special de faptul ca generatia razboiului cultural,consolidata de reactia la extremismul religios din intraga lume, creeaza un curent puternic impotriva tuturor religiilor in viata publica printre multi oameni educati. Si daca acesta se va intari si va devenii un echivalent American al animozitatii Europei impotriva religiei in viata publica,rezultatul va fi dezastruos pentru republica America ,si va duce la o restrangere severa a libertatii pentru toti oamenii de toate credintele.
Noi de aceea atentionam pe toti despre intoleranta izbitor de evidenta printre noii ateisti, si chemam pe toti cetatenii de buna credinta si credinciosii de toate credintele si fara, sa ni se alature noua in a construi o piata publica civila puternica in interesul tuturor.
Pe de alta parte ,noi suntem necajiti de faptul ca la avansarea globalizarii si la dezvoltarea pietei publice globale, nu se poate gasi o viziune comuna a modului cum sa traim in libertate, dreptate si in pace cu diferentele noastre profunde la nivel global. Recentele proteste si tulburari ale musulmanilor produse in urma insultelor percepute de ei la dresa credintei lor , demonstreaza , ca era internetului a creat o lume in care oricine poate sa auda ceea spunem noi chiar daca noi nu vorbim intentionat pentru toti. Provocarile de a trai cu diferentele noastre profunde sunt intensificate in era tehnologiilor globale, cum ar fi internetul.
Pe masura ce piata publica globala se dezvolta, noi distingem doua erori egale si opuse pe care trebuie sa le evitam:constrangerea secularismului pe de o parte, odata exemplificat de comunism si acum imblanzit dar pur secularism de stil Francez si extremismul religios pe de alta parte exemplificat de Islamismul violent.
In acelasi timp, noi respingem doua pozitii principale in care multi se incadreaza acum.Pe de o parte ,noi repudiem pe cei care cred ca ceea ce ei considera calea lor ca fiind singura cale si calea pe care trebuie s-o urmeze orcine, si de aceea ei sunt gata sa constranga pe altii.Oricare credinta sau ideologie pusa in discutie comunism,Islam,ori chiar democratie,aceasta pozitie conduce inevitabil la conflict.
Fara dubii, multi oameni vor plasa toti crestinii in aceasta categorie,din cauza Imparatului Constantin si a persecutiei sustinuta de stat pe care el a inaugurat-o, ducand la o alianta periculoasa dintre biserica si stat, continuata in Europa pana in prezent.
Noi nu suntem sustinatorii fara nici o criitica a unui voluntarism fara control sau a individualismului care este in floare, dar mai degraba noi deplangem total alianta periculoasa dintre biserica si stat si persecutia care a fost rezultatul ei. Noi Evanghelicii ne tragem radacinile nu de la Constantin, ci de la o pozitia foarte diferita a lui Isus din Nazaret. In timp ce unii din noi sunt pacifisti iar altii sunt aparatorii razboiului drept, noi toti credem ca Vestea Buna a lui Isus pentru drepatate (justitie) pentru intreaga lume a fost promovata, nu de o putere cuceritoare si sabie ci prin suferinta slujitorului care s-a desbracat de putere sa si gata sa moara pentru rezultatul pe care urma sa-l obtina. La fel ca si alti credinciosi religiosi, noi nu vedem atacurile si insultele impotriva credintei noastre ca si „ofensatoare ” sau „ insulte” in asa fel incat sa fim aparati prin lege , ci mai degraba ca parte privind costul uceniciei pe care noi trebuie sa-l platim fara sa ne plangem sau sa jucam rolul de victima.
Pe de alta parte noi respingem pozitia celor care cred ca valori diferite sunt relative pentru diferite culturi , si de aceea refuza sa permita ca oricine sa judece pe altcineva sau alta cultura. La prima vedere aceasta arata a fi mai tolerant,dar aceasta pozitie conduce direct la raul complacerii sau multumirii de sine; pentru ca intr-o lume in care rele ca genocidul,sclavia,oprimarea femeii si asaltul asupra copiilor nenascuti sunt drepturi care reclama a fi aparate, rele la care trebuie sa ne impotrivim si interventia in treburile altora care este justificabila moral.
Noi de asemenea avertizam impotriva pericolului celor doua randuri de loji in piata publica globala, una in care randul de loji de deasupra este pentru liberalii seculari cosmopolitani si cel de al doilea rand de loji pentru credinciosii religiosi locali. Asemenea aranjament va patrona de asemena o puternica restrictie a libertatii religioase si justitiei si un autentic liberalism nedemn.
Inca odata alegerea noastra este pentru o piata publica civila , si un respect care sa fie pentru drepturile tuturor,chair si a celor cu care noi nu suntem de acord. Contrar liderilor religiosi medievali si anumitor ateisti contemporani care cred ca „eroarea nu trebuie sa aiba drepturi” noi respectam dreptul de a fi gresit. Dar de asemenea noi insistam ca principiul „dreptului de a crede orice” nu conduce la concluzia ca „orice crede oricine este corect”. Mai degraba , aceasta inseamna ca respectul pentru diferenteele bazate pe constiinta, pot insemna de asemenea o dezbatere,asupra diferentelor, condusa cu respect.
Invitatie pentru toti
Asa cum am declarat mai devreme, noi cei care semnam aceasta declaratie noi nu presupunem ca vorbim in numele tuturor Evanghelicilor. Noi vorbim numai in numele nostru si totusi nu numai pentru noi insine.Noi de aceea invitam toti colegii nostrii crestini, concetatenii nostrii, si oamenii de diferite credinte din intreaga natiune si din intreaga lume, sa acorde o atentie serioasa acestei declaratii si sa raspunda in mod corespunzator
Noi indemnam fratii nostrii Evanghelici sa ia in consideratie aceste afirmatiii si sa ni se alature noua in a clarifica confuzia profunda cu care este inconjuart Evanghelicalismul,ca impreuna noi sa putem fi mult mai credinciosi Domnului nostru si a modului lui distinctiv de viata.
Noi indemnam concetatenii nostrii de a evalua consecintele distrugatoare ale razboiului cultural din prezent, sa lucreze impreuna cu noi la sarcina urgenta a restabilirii libertatii si civilitatii in viata publica si sa ne asiguram ca libertatea va dainuii si pentru generatiile viitoare.
Noi indemnam aderentii la alte credinte din intreaga lume, sa inteleaga ca noi respectam dreptul vostru de a crede ceea ce credeti cum va dicteaza constiinta, si va invitam sa urmam regula de aur si sa extindem aceleasi drepturi si respect pentru noi la cei care sunt aderenti ai tuturor altor credinte, pentru ca astfel impreuna sa facem libertatea religioasa ceva practic si persecutia religioasa mai rara, pentru ca diversitatea umanitatii sa complementeze, mai degraba, decat sa fie in contradictie fata de bunastarea umanitatii.
Noi indemnam pe cei care raporteaza sau analizeaza afacerile publice, cum ar fi oamenii de stiinta,jurnalisti si oamenii din functii publice, sa abandoneze stereotipurile si categoriile in descrierea noastra si a altor credinciosi in termeni care sunt atat corecti cat si drepti si cu un ton care ar vrea sa va fie aplicat lor insisi.
Noi indemnam pe cei care se afla la putere si in pozitii de autoritate sa aprecieze ca noi urmarim bunastarea comunitatii,oraselor,si tarilor in care noi traim,si totusi mai intai supunerea noastra este intotdeauna fata de o autoritate mai inalta si fata de standarde care sunt sueprioare tuturor altor standarde,un angajament care a fost secretul contributiei crestinismului la civilizatie, precum si pasiunea lui pentru reforme.
Noi indemnam pe cei care impartasesc dedicarea noastra fata de saraci, cei in suferinta si cei oprimati, sa se alature noua in efortul de aduce ingrijire,pace,justitie si libertate milioanelor de fiinte umane care acum sunt ignorate,oprimate,inrobite sau tratate ca si un gunoi uman si fiinte umane distruse de ordinea mondiala instituita.
Noi indemnam pe cei care sunt in cautarea semnificatiei vietii si apartenentei in mijlocul haosului filosofiilor contemporane si falimentului si alienarii societatii moderne, sa considere ca evanghelia care noi am gasit-o a fi vestea buna este de fapt cea mai buna veste intotdeauna si disponibila tuturor celor care vor sa vina si sa descopere ceea ce noua acum ne aduce bucurie si vrem s-o impartasim si altora.
In final, noi declaram solemn ca intr-o lume a minciunii, ipocriziei,si distorsionarii, in care adevarul in general este repins si cuvintele sufera de o inflatie severa,noi facem aceasta declaratie in cuvinte care au fost foarte atent alese si cantarite;cuvinte inaintea lui Dumnezeu, noi facem angajamentul nostru. Oameni ai Vestii Bune, noi dorim nu numai sa proclamam Vestea Buna ci si s-o intrupam si sa fim vestea buna pentru lumea si generatia noastra.
Aceasta este pozitia noastra.Fara sa ne fie rusine si intariti ferm in credinta noastra .noi mergem la oamenii de toate credintele cu dragoste ,speranta si umilinta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi stam gata alturi de voi pentru a infrunta provocarile vremurilor noastre si de a lucra impreuna la o mai mare inflorire a umanitatii.
MANIFEST EVANGHELIC (III)
2.Noi trebuie sa ne reformam comportamentul
A doua noastra preocupare majora este sa ne reformam propriul
comportament. Noi declaram ca a fi Evanghelic sau a purta numele de
Evanghelic nu este numai pentru a ne modela credinta si vietile
noastre in concordanta cu invatatura si standardele Caii lui
Isus, ci este si de a o face aceasta din nou si din nou. Si daca
indemnul Evanghelic este o forta radicala, reformatoare si
inovativa, noi realizam cu parere de rau ca exista o situatie ironica
astazi. Noi care periodic si mereu am fost pentru reinoirea formelor
uzate, pentru trezirea bisericilor moarte, pentru incalzirea inimilor
reci, pentru reformarea practicilor corupte si crezurilor eretice, si
pentru o reforma in societatea noastra fata de nedreptatile
strigatoare la cer, acum, astazi noi suntem cei in cumplita nevoie de
reformare si reinoire. Reformatori, noi insine avem nevoie sa fim
reformati.Protestanti, noi suntem aceia impotriva carora trebuie sa
protestam.
Noi marturisim ca noi Evanghelicii am tradat convingerile noastre prin comportamentul nostru.
Prea adesea noi am trambitat evanghelia lui Isus, dar am inlocuit
adevarurile biblice cu tehnici terapeutice, inchinarea cu distractia,
ucenicizarea cu cresterea potentialului uman,cresterea bisericii cu
intreprinderea economica, preocuparea pentru biserica,si adunarea
locala cu expresii ale credintei care sunt mai putin bisericesti si
putin mai mult decat o spiritualiatate seaca, implinirea nevoilor reale
cu implinirea nevoilor subiective pe care le simteam si
principiile de misiune cu legile pietei libere. In acest proces noi am
devenit cunoscuti ca avand o evanghelie comerciala,diluata, o
evanghelie a sanatatii, prosperitatii, a potentialului uman si
conversatiei religioase de dragul conversatiei, fiecare dintre acestea
nefiind remarcate ca separare de moda trecatoare a lumii care ne
inconjoara.
Prea adesea noi am facut declaratii
inalte si clare despre autoritatea Bibliei dar le-am batjocorit
cu vieti si stiluri de viata care au fost conduse dupa preferintele
noastre pacatoase si dupa obiceiurile lumii moderne si de
convenienta.
Prea adesea ne-am mandrit cu ortodoxia
(corectitudinea) noastra, dar am crescut bisericile nostre prin metode
si tehnici la fel de lumesti ca si adaptarea lumeasca a crestinismului
nostru la expresia trecatoare a spiritului epocii.
Prea adesea am esuat in a demonstra unitatea si armonia in trupul
lui Hristos, si ne-am divizat in factiuni determinate de accidente ale
istoriei si formate mai degraba de adevarul fara dragoste, decat ca
expresii ale adevarului si gratiei Evangheliei.
Prea
adesea ne-am identificat radacinile noastre in marile miscari de
trezire spirituala si reformare, dar noi insine adesea suntem ateisti
fara voie,seculari in practici, ca cei care traiesc intr-o lume fara o
fereastra catre supranatural si ducand adesea vieti de crestini
intr-o maniera care arata ca avem foarte putina nevoie de Dumnezeu.
Prea adesea noi am atacat relele si nedreptatile altora cum ar fi
omorarea copiilor nenascuti, precum si ereziile si apostaziile
teologilor liberali a caror puncte de vedere au devenit „o alta
evanghelie”, in timp ce noi am trecut cu vederea pacatele noastre, am
inchis ochii fata de viciile noastre, si am trait captivi fortelor cum
ar fi materialismul si societatea de consum, in moduri care sunt
in contradictie cu credinta noastra.
Prea adesea ne-am
concentrat asupra marilor adevaruri ale Bibliei, cum ar fi, crucea lui
Cristos, dar am esuat sa le aplicam altor adevaruri biblice cum ar fi
creatia. In acest proces ne-am impovarat pe noi insine si am
sustinut o cultura care a neglijat administrarea pamantului si am
neglijat artele si centrele de creatie ale societatii.
Prea
adesea noi am fost sedusi de puterea de modelare a lumii
moderne,schimband gratia valoroasa cu convenienta, trecand de la
comunitatea autentica la imbratisarea individualismului, slabind
autoritatea teologica pana la nivelul preferintelor personale, si
renuntand la adevarul clar si la supunerea exclusiva fata de Isus
pentru un amestec mizerabil de atitudini care de altfel pot fi
numite sincretism.
Prea adesea am fost neascultatori
fata de marea porunca de a iubi pe Domnul Dumnezeu cu inimile,
sufletele, puterea si mintile si am decazut intr-un antiintelectualism
care este un handicap cultural cumplit la fel ca si un pacat. In
particular unii dintre noi au tradat traditia puternica crestina
privitor la punctul perfect de vedere asupra stiintei, rezumat in
adevarata matrice de idei care au dat nastere la stiinta moderna
si ei insisi au devenit viulnerabili caricaturilor privind
ostilitatea falsa dintre stiinta si religie. Facand asa, noi fara sa
vrem am dat drum liber stiintei fara frau si naturalismului care se
dezvolta asa de vertiginos in cultura din zilele noastre.
Prea adesea noi ne-am falit cu diversitatea etnica si rasiala a
bisericii din intreaga lume si am ramas multumiti sa fim enclave ale
separatismului aici la noi acasa.
Prea adesea noi
am abandonat purtarea de grija a Domnului nostru fata de cei aflati in
intunericul adanc al lumii si am ajuns lideri in ovationarea
celor aflati la putere si lingusitori naivi ai celor puternici si
bogati.
Prea adesea noi am incercat sa fim
relevanti,dar in loc de a produce „un burduf nou pentru un vin
nou” noi cedat in fata obiceiurilor trecatoare, de moment si am
produs atacuri zgomotoase asupra erorilor de ieri, cum ar fi
modernismmul, in timp ce am capitulat inofensiv celor de astazi, cum ar
fi postmodernismul.
Noi facem un apel catre o
umila dar clara restaurare a principiilor reformatoare
Evanghelice, si deci pentru o reformare si reinoire profunda a
tuturor aspectelor vietii si invataturii crestine.
Noi indemnam pe confratii nostri Evanghelici de a trece dincolo de
slujirea de pe buze a lui Isus si a Bibliei si sa restabileasca
aceste autoritati la locul lor suprem, in invatatura si practica
noastra.
Noi chemam comunitatile noastre la un
discernamant critic asupra lumii si a generatiei noastre, pentru ca noi
sa putem sa rezistam nu numai puterii ei evidente si straine dar si
formelor subtile si seducatoare, mult mai inteligente si
tehnicilor modernitatii, amintindu-ne intotdeauna ca noi suntem
„impotriva lumii,pentru lume”.
Noi facem un apel catre
toti cei care il urmeaza pe Isus sa tina porunca lui si sa se iubeasca
unul pe altul, pentru a fi cu adevarat in unitate in el, unitate care
este fundamentata pe diferentele mai putin importante dintre noi, si sa
practicam mai intai reconcilierea in biserica, care este o asa mare
nevoie in intreaga lume. Intr-o societate divizata pe baza
identitatii si curentelor politice, crestinii trebuie
sa marturiseasca prin viata lor in asa fel incat identitatea lor
in Isus transcede toate acest gen de diferente.
Noi
facem un apel pentru a extinde preocuparea noastra pentru
un spectru restrans de probleme politice, cum ar fi avortul sau
casatoria spre o recunoastere a cauzelor si
preocuparilor deplin curpinzatoare ale Evangheliei,
pentru toate problemele umanitatii care trebuie sa fie angajate
in viata publica. De altfel noi nu ne putem indeparta de angajamentul
nostru, fundamentat biblic, fata de sacralitatea fiecarei fiinte
omenesti, inclusiv a celor nenascuti, nici nu putem sa negam
sanctitatea castoriei asa cum Dumnezeu a instituit-o, intre un barbat
si o femeie, noi trebuie sa urmam modelul lui Isus, Printul Pacii,
angajandu-ne in marile conflicte globale, rasism, coruptie, saracie,
boli transmisibile, analfabetismul,ignoranta si goliciunea spirituala,
promovand reconcilierea,incurajand etica slujirii a celor care
sunt lideri,asistenta celor saraci, ingrijirea celor bolnavi, si
educand noua generatie. Noi credem ca este chemare noastra sa fim buni
administratori a tot ceea ce Dumnezeu ne-a incredintat noua pentru ca
noi sa o trecem in grija generatiei care vine dupa noi.
Noi facem o chemare catre o intelegere mai completa a ucenicizarii care
aplica credinta cu integritate pentru fiecare profesie si
domeniu al vietii,secular precum si spiritual, fizic precum si
religiosi lucrurilor din sfera mai larga decat cea politica,
contribuind in arte, stiinte, media si in creatia culturala in toata
varietatea sa.
Deasupra tuturor, noi ne
reamintim noua insine ca daca noi vom recomanda altora Vestea
Buna a lui Isus, trebuie ca mai intai noi insine sa fim modelati de
catre Vestea Buna si astfel sa fim noi insine Evanghelici.
MANIFEST EVANGHELIC (II)
Evanghelicii
au urmarit de-a lungul secolelor aceasta viziune si anumite adevaruri
pe care noi le consideram esenta mesajului lui Hristos si de aceea
fundamentale pentru noi, si au fost ridicate deasupra tuturor.
Acestea sunt :
In primul rand, noi credem ca Isus
este pe deplin Dumnezeu, care a devenit pe deplin om, unicul, real, si
revelatia suficienta a adevaratei fiinte, caracterului si scopurilor
lui Dumnezeu, in afara de care nu este un alt dumnezeu, si in afara de
care nu este un alt nume in care noi trebuie sa fim mantuiti.
In al doilea rand, noi credem ca singurul temei pentru acceptarea
noastra de catre Dumnezeu este ceea ce a indeplinit Isus pe cruce
si ceea ce face acum ca inviat din morti, cum el a demascat si a
infrant blestemul pacatului si violentei umane, purtand pedeapsa pentru
pacatele noastre, ne-a creditat cu neprihanirea Lui, ne-a rascumparat
de sub puterea raului, ne-a impacat cu Dumnezeu, si ne-a
imputernicit cu viata Lui „de deasupra”. Deci noi nu am facut
nimic pentru mantuirea noastra. Creditati cu neprihanirea lui Cristos,
noi primim rascumpararea Lui numai prin har, prin credinta.
In al treilea rand, noi credem ca viata noua, primita supranatural prin
regenerarea spirituala (nasterea din nou), este o necesitate si
in acelasi timp un dar; si transformarea pentru intreaga viata, care
rezulta, este singura cale spre o schimbare radicala a caracterului si
a stilului de viata. Astfel pentru noi singura putere suficienta pentru
a trai o viata crestina de credinciosie si integritate morala in
aceasta lume este cea data de invierea lui Hristos si de puterea
Duhului Sfant.
In al patrulea rand, noi credem ca invatatura
si atitudinea lui Isus fata de autenticitatea si
autoritatea suprema a Bibliei, Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu,
fac din Scripturi regula finala pentru credinta si practica.
In al cincilea rand, noi credem ca a fi ucenici ai lui Hristos inseamna
a-i sluji Lui ca si Domn in fiecare sfera din vietile noastre,
seculara precum si spirituala, in public precum si in
privat, in fapte precum si in cuvinte, si in fiecare moment al vietii
noastre terestre, intotdeauna cautand sa mergem la cei care sunt
pierduti precum si la cei care sunt saraci, bolnavi , flamanzi,
oprimati, dispretuiti social si fiind administratori credinciosi ai
creatiei si creauturilor cu care convietuim.
In al
saselea rand, noi credem, ca speranta binecuvantata reintoarcerii
personale a lui Isus ne da putere si substanta pentru ceea ce
facem, la fel cum ceea ce facem este un indicator al sperantei, a
directiei spre care ne indreptam; amandoua impreuna conduc la o
implinire in istorie si la desavarsirea imparatiei vesnice care vine
numai prin puterea lui Dumnezeu.
In al saptelea rand, noi
credem ca toti cei care il urmeaza pe Cristos sunt chemati sa-l
cunoasca si sa –l iubeasca pe Cristos prin inchinare, sa iubeasca
famila lui Cristos prin partasie, sa creasca in asemanare cu Cristos
prin ucenicizare, sa-l slujeaca pe Cristos purtand de grija celor
in nevoi in numele lui, sa-l impartaseasca pe Cristos celor care
inca nu-l cunosc pe El, chemand oamenii de la marginile pamantului si
de la sfarsitul vremurilor sa vina cu noi impreuna ca si ucenici
ai Lui si ca cei care urmeaza calea Lui.
In acelasi
timp, suntem gata sa recunoastem ca in mod repetat noi am esuat
sa traim la inaltimea chemarii lui, si prea adesea am fost o ilustratie
vie a propriei noastre doctrine despre pacat. Noi Evanghelicii
impartasim in acelasi timp aceeasi „natura pacatoasa”a umanitatii
noastre si catalogul intreg al pacatelor noastre, esecurilor si
ipocriziilor. Acestea nu sunt un secret, nici pentru Dumnezeu si nici
pentru cei care ne cunosc si care ne privesc.
Definirea caracteristicilor
Definind in acest fel Evanghelismul apar urmatoarele implicatii:
In primul rand, a fi Evanghelic inseamna a avea o credinta care in acelsi timp este un devotament.
Evanghelicii
adera pe deplin la credinta crestina exprimata in crezurile istorice
ale marilor consilii ecumenice ale bisericii, si in marile afirmatii
ale Reformei Protestante, si urmaresc sa fie loiali credintei care a
trecut din generatie in generatie. Dar in esenta a fi Evanghelic este
intotdeauna mai mult decat o marturisire de credinta, o afiliere
institutionala sau o problema de apartenenta la o miscare. Noi nu avem
un lider suprem, si nici crezuri, nici traditii, nu sunt in
ultima instanta decisive pentru noi. Isus Cristos si cuvantul sau
scris, Sfanta Scriptura, sunt autoritatea noastra suprema; devotamentul
nostru total din toata inima, incredrea, si asculatarea sunt raspunsul
nostru potrivit.
In al doilea rand, credinta si devotamentul
Evanghelicilor este exprimat la fel de mult in in inchinarea si
in faptele noastre ca si in crezurile noastre. Asa cum imnuri de
popularitate universala, ca si „Maretul Har” atesta, marii nostri
compozitori au fost alaturi de marii nostri teologi si adesea
angajamentul nostru poate fi vazut mai bine in darnicia
noastra si purtarea de grija fata de altii decat in declaratii
oficiale. Ceea ce suntem noi nu este prins numai in carti si declaratii
ci si in grija fata de saraci, oameni fara adapost, si orfani;
vizitarea celor ce sunt in inchisoare; compasiunea noastra fata de
flamanzi si victime ale dezastrelor; lupta noastra pentru justitie
pentru cei oprimati de rele ca si sclavia si traficul cu fiinte umane.
In al treilea rand, Evanghelicii sunt urmasi ai lui Cristos in asa fel
incat aceasta cale nu este limtata la anumite biserici sau
limitata la o anumita miscare. Noi suntem membri ai multor biserici
diferite si denominatiuni, principale ca si independente si
angajamentul nostru Evanghelic asigura o unitate in esenta care tine
impreuna o mare diversitate de stiluri. Aceasta este foarte
semnificativ pentru orice miscare intr-o societate foarte diversificata
in epoca informatiei, dar Evanghelismul a fost intotdeauna divers,
flexibil, adaptabil, fara ierarhie, si luand multe forme. Acesta este
adevarat astazi mai mult ca niciodata, acum cand suntem martorii
diversitatii Evaghelicilor in intreaga lume. Pentru ca a fi Evanghelic
este mai intai si cel mai mult o cale de a fi devotat lui Isus Cristos,
cautand sa traiesti in diferite epoci si in diferite culturi asa
cum El a chemat pe urmasii lui sa traiasca.
In al
patrulea rand, asa cum am subliniat mai sus, Evanghelicii trebuie sa
fie definiti teologic si nu politic; confesional si nu cultural..
Deasupra tuturor, este un angajament si un devotament fata de
persoana si lucrarea lui Isus Cristos, invataturilor Lui si stilului de
viata si un durabil devotament domniei lui deasupra tuturor altor
autoritati pamantesti, supuneri si loialitati. Asa ca, aceasta nu
trebuie sa fie limitata la granitile tribale sau nationale, sau sa fie
confundata cu sau redusa la categorii politice cum ar fi ”conservator”
sau „liberal” sau unor categorii psihologice cum ar fi „reactionar” sau
progresist”.
In al cincilea rand, mesajul Evanghelic, „vestea
buna” prin definitie este peste masura pozitiv si intotdeauna pozitiv
inainte de a fi negativ. Este o enorma importanta teologica si
culturala in „puterea lui Nu” in special in zilele cand „Orice este
permis” si „Este interzis a interzice”. Asa cum Isus a facut,
Evanghelicii uneori trebuie sa faca judecati serioase despre ceea
ce este fals, nedrept, si rau. Dar mai intai si cel mai mult noi
Evanghelicii suntem pentru Cineva si pentru ceva, decat impotriva
oricui si a orice. Evanghelia lui Isus este Vestea Buna de
bunvenit, iertare, gratie si eliberare de lege si legalism. Este un Da
colosal pentru viata si aspiratiile umane si un empatic Nu numai
fata de ceea ce este in opozitie destinului nostru real ca si fiinte
umane facute dupa chipul lui Dumnezeu.
In al saselea rand,
Evanghelismul trebuie sa fie distins fata de doua tendinte
opuse cu care s-a confruntat Protestantismul :revizionismul
liberal si fundamentalismul conservator. Chemati de Isus de a fi „in
lume dar nu din lume” crestinii, in special in societatea moderna, au
fost impinsi catre doua extreme. Acei mai liberali au inclinat sa se
acomodeze lumii care se reflecta in gandirea si stilul de viata
contemporan, pana la punctul in care ei au devenit necredinciosi lui
Cristos; pe cand cei mai conservatori au avut tendinta sa
infrunte lumea careia incearca sa-i reziste prin modalitati care se
dovedesc a fi in neascultare de Cristos.
Tendinta
liberal revizionista a fost pentru prima data remarcata in secolul
optsprezece si a devenit mai pronuntata astazi, atingand culmea
in cadrul credintei crestine care este caracterizata de o mare
slabiciune, prin exagerarea capacitatilor umane, o viziune superficiala
asupra raului, o viziune neadecvata asupra adevarului, o viziune
deficienta despre Dumnezeu. In final, ei uneori nu mai pot fi
identificati ca si crestini. Si cand aceasta nedorita capitulare apare,
asa numite ”evanghelii alternative” reprezinta o serie de pierderi
serioase care in final pecetluiesc disparitia lor:
In primul
rand, o pierdere a autoritatii, astfel „sola Scriptura”(„numai Biblia”)
este inlocuita cu sola cultura („numai cultura”)
In al doilea
rand, o pierdere a comunitatii si continuitatii, astfel „credinta data
odata” devine credinta numai anumitor oameni intr-un anume timp si
astfel se rupe pe sine de credinciosii de-a lungul timpului si din
toata lumea.
In al treilea rand, o pierdere a stabilitatii,
asa cum scria cineva, persona „care se casatoreste cu spiritul epocii
in curand va ramane vaduva”,
In al patrulea rand, o pierdere
a credibilitatii, astfel „acest fel nou de credinta” o ia in directia a
ceea ce scepticii deja cred, si astfel nu mai este deloc nimic
consistent, in mod clar ceva crestinesc pentru cei care cauta sa
examineze si sa inteleaga.
In al cincilea rand, o pierdere a
identitatii, astfel versiunea revizuita a credintei pierde mai mult si
mai mult legatura cu credinta crestina istorica care este in
concordanta cu cea a lui Isus.
Pe scurt, cu toata
sinceritatea pe care si-au propus-o si incercarile de a fi relevanti,
proponentii extremei liberal revizioniste risca sa
devina ceea ce Soren Kierkegaard a numit „sarutul lui Iuda”-
Crestini care il tradeaza pe Isus cu o interpretare.
Tendinta
fundamentalista este mai recenta, si chiar mai apropiata
Evanghelismului, asa de mult incat in ochii multora acestea
doua se suprapun. Noi ii apreciem pe cei din trecut pentru
dorinta lor merituoasa de a fi fideli fundamentelor credintei, dar
fundamentalismul a devenit un acoperamant pentru credinta
crestina si s-a dezvoltat in esenta ca o reactie fata de lumea moderna.
Ca si o reactie la lumea moderna, aceasta tinde sa romantizeze
trecutul, ceva care acum si-a pierdut din importanta, si care a
fost radicalizat in prezent, cu acel fel de reactie care este in
particular si in public militant pana la punctul in care ei devin
sub-crestini.
Fundamentalismul crestin are
corespondentii lui in multe religii si chiar in secularism, si adesea
devine o miscare sociala cu identitate crestina care in mod dramatic
diminuiaza continutul si comportamentul crestin.
Funfamentalismul, de exemplu, prea adesea se separa de principiile
Evaghelice la fel cum si Evanghelicii pot, cand ei esueaza sa asculte
marea porunca ca sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine,
si lasa deoparte cerinta radicala a lui Isus prin care urmasii lui
iarta fara limita si iubesc chiar si pe dusmanii lor.
In al
saptelea rand, Evanghelismul este dinstinctiv pentru modul in care
priveste in mod egal atat trecutul cat si viitorul. In esenta lui
Evanghelismul merge inapoi direct pana la Isus si Scripturi, si nu doar
ca o chestiune de radacini istorice, ci ca si un angajament fata
de centrul si in directia generala a dorintei si invataturii lui;
si nu numai odata, ci din nou si din nou ca si principiu vital al
stilului lui de viata. A fi Evanghelic este de aceea nu numai a
avea o credinta personala profunda, un puternic angajamnet
pentru etica unei vieti sfinte, si a fi marcat de un
puternic voluntarism in actiune, ci a trai practic, fara a-ti fi
rusine, credinta a carei dinamism este conturata, de adevar si istorie.
Si totusi departe de a fi conservatori si sustinatori fara rezerve ai
traditiei, a fi Evanghelic inseamna un permanent angajament fata
de Isus si acestei nevoi de inovatie, reinoire, reformare, si
dinamism intreprinzator, pentru orice in orice epoca este subiectul
analizei in lumina lui Isus si a Cuvantului lui. Principiul Evanghelic
este de aceea o chemare catre autoexaminare, reflectie, si
dorinta de a fi corectat si de schimbare oricand este necesar. In
acelasi timp departe de a fi advocatul nihilismului contemporan
„schimbare de dragul schimbarii” a fi Evanghelic este a recunoaste
suprematia autoritatii Scripturii, care ne indreapta catre Isus, si
astfel sa vedem nevoia de o forma dincolo de toata re-forma.
Noi de aceea privim ratiunea si credinta ca si aliati mai degraba decat
dusmani, si nu gasim nici o contradictie intre minte si inima, intre a
fi pe deplin credincios pe de o parte si a fi pe deplin critic
intelectual si contemporan pe de alta parte. De aceea Evanghelicii
impart compania cu cei reactionari fiind amandoua reformatori si
inovatori, dar ei de asemenea impart compania cu cei progresisti
moderni, prin raspunderea la provocarea idealului, noul
adevar si ultima mare descoperire si conservand ceea
ce este adevarat si drept si bun. Pentru Evanghelici este un adevar
paradoxal ca cea mai sigura cale catre inainte este intotdeauna sa
mergi mai intai inapoi, „intoarcere inapoi” acesta este secretul
tuturor trezirilor si reformelor adevarate.
In concluzie, a
fi Evanghelic este de mai timpuriu si de mai multa durata decat a
fi Protestant. Cautand a fi Evanghelic a fost miezul Reformei
Protestante, si ceea ce ne-a dat Reforma ca si valabil pentru noi
este recuperarea adevarului biblic. In unele tari termenul Evanghelic
este inca sinonim cu termenul Protestant. Si totusi
este clar ca termenul Evanghelic si dorinta de a fi biblic,
amandoua prezic si contin proiectul Protestant in forma lui
istorica, pentru ca termenul Protest si-a pierdut tot mai mult
semnificatia lui originala pozitiva „marturisind din partea lui”
(„pro-testantes”) si termenul Protestant este tot mai mult si mai mult
limitat la o perioada istorica. Alte etichete vin si pleaca, dar
principiul Evanghelic care urmareste sa fie credincios Vestii
Bune a lui Isus si Scripturii totdeauna va rezista. (VA URMA)
MANIFEST EVANGHELIC (I)
UN MANIFEST EVANGHELIC
O declaratie despre identitatea evanghelicilor si un angajament public
Constienti fiind de momentul istoric in care traim si provocarile enorme cu care se confrunta umanitatea in general si confratii nostrii crestini din intreaga lume, noi in calitate de lideri din America si membrii ai uneia dintre cele mai mari credinte crestine si in acelasi timp in crestere rapida: Evanghelicii-semnam aceasta declaratie.
Evanghelicii nu au un lider sau un purtator de cuvant oficial, asa ca nici unul din noi nu vorbeste in numele tuturor evanghelicilor sau nici macar cel putin al celor care se declara.
Noi vorbim in numele nostru dar in acelasi timp ca si un grup reprezentativ al evanghelicilor din America.
Noi recunoastem cu deplina modestie ca radacinile noastre istorice si spirituale se intind in afara acestei tari, ca o mare majoritate a evanghelicilor se afla in Sud (America de Sud) mai degraba decat in Nord si ca noi in America am avut o infuzie recenta de evanghelici din America Latina, Africa si Asia.
Deci noi suntem o mica parte dintr-o miscare care este raspandita in intreaga lume. Impreuna cu ei, noi sunem angajati in a trai credinta adevarata si trata cu seriozitate chemarea noastra in lumea de astazi.
Acest dublu scop, enuntat in declaratia nostra este in primul rand si pentru a reduce confuzia cu care este insotit termenul „Evanghelic” in Statele Unite si in lumea vestica de astazi si apoi de a clarifica pozitia noastra fata de subiectele care au dus la consternare si confuzie, in viata publica, cu privire la Evanghelici.
Ca unii din cei care umblam pe „calea ingusta” preocuparea noastra nu este pentru a castiga popularitate sau aprobarea cuiva. Nici nu vrem sa pozam ca victime sau sa protestam din cauza discriminarii. Cu certitudine noi nu avem parte de persecutii cum au fratii nostri din alte parti ale lumii. Multele probleme cu care se confrunta astazi evanghelicii din America sunt cel cauzate de noi insine. Daca ar fi sa protestam, protestul nostru ar trebui sa inceapa cu noi insine.
Mai degraba noi suntem in dificultate din cauza faptului caci confuzia si degradarea cu care este inconjurat termenul „evanghelic” a crescut asa de profund incat semnificatia si importanta lui sunt pierdute.
Multi din afara miscarii Evanghelice au indoieli daca termenul „evanghelic” mai reprezinta ceva pozitiv si multi din interiorul ei se intreaba daca termenul mai este folositor scopului miscarii evanghelice.
In contrast cu aceste indoieli, noi declaram cu curaj, caci daca noi vom defini cu claritate ce semnificatie are termenul Evanghelic noua nu ne este rusine sa fim Evanghelici. Noi credem ca termenul este important din cauza mesajului pe care il transmite. O intelegere adecvata a termenului Evanghelic poate aduce propria lui contributie nu numai pentru biserica ci si pentru intreaga lume, si in special celor aflati intr-o situatie dificila, saraci, vulnerabili sau fara o voce care sa ii reprezinte in comunitatile in care traiesc.
Aceasta este pozitia noastra si de ce este importanta
Manifestul este o declaratie publica, care se adreseaza deopotriva fratilor nostri de credinta cat si intregii comunitati umane.
A declara cine suntem si care este pozitia noastra in viata publica prezinta importanta datorita faptului ca noi Evanghelicii din America impreuna cu oameni de diferite credinte si ideologii, ne aflam intr-una dintre cele mai provocatoare situatii ale epocii noastre –chemarea de a convietui in ciuda diferentelor profunde care exista intre noi. Aceasta provocare este si mai radicala cand diferentele ideologice si religioase sunt fundamentale si imposibil de rezolvat si cand aceste diferente nu sunt numai cu privire la conceptia personala despre lume si viata ci si intre diferitele moduri de viata care coexista in acelasi timp in societate.
Locul religiei in viata oamenilor este de o mare importanta. Nimic nu este mai natural si necesar decat cautarea umana pentru semnificatie si apartenenta, pentru a da sens lumii si a gasi siguranta vietii. Cand acesata cautare este insotita de dreptul libertatii de constiinta, acesta produce o mare diversitate de credinte si moduri de viata liber alese, unele religioase si transcedentale, altele seculare si naturalistice.
Totusi, credintele diferite si familiile de credinte diferite furnizeaza raspunsuri foarte diferite la problemele de viata si aceste diferente au o influenta decisiva nu numai pentru indivizi ci si pentru societate si intreaga civilizatie. A invata sa convietuim cu aceste diferente profunde are implicatii importante atat pentru indivizi cat si pentru natiuni. Dezbaterile, deliberarile si deciziile despre semnificatia acestora pentru viata noastra in comunitate sunt de o importanta cruciala si inevitabile. Sunt de neconceput alternative ca si-constrangerea prin tiranie ori ideea teribila a lui Nietzsche - „razboaiele spiritului”.
Noi insine am ajuns sa credem ca Isus din Nazaret este „Calea, Adevarul si Viata” si de aceea se cer schimbari importante celor care il urmeaza pe El, necesita o schimbare radicala a modului cum privim viata umana si o hotaratoare diferenta in modul de a trai de a gandi si a actiona.
Scopul nostru aici este sa facem o declaratie foarte clara catre concetatenii nostri precum si fratilor nostri de credinta, indiferent daca ei se considera prieteni, sceptici, indecisi sau dusmani. Dorinta noastra este sa definim ce inseamna a fi evanghelic si ce implicatii are pentru covietuirea noastra alaturi de concetatenii nostri, in viata publica si in acelasi timp alaturi de ceilalti oameni de pe intreaga planeta.
Noi realizam ca sunt trei mari sarcini pe care le au de indeplinit Evanghelicii.
1. Noi trebuie sa reafirmam identitatea noastra
Prima noastra obligatie este sa reafirmam cine suntem noi. Evanghelicii sunt crestini care se definesc pe ei insisi, credinta lor si viata lor in concordanta cu Veste Buna a lui Isus din Nazaret. Crezand ca Evanghelia lui Isus este vestea buna a lui Dumnezeu pentru intreaga lume, noi declaram impreuna cu apostolul Pavel ca noua „nu ne este rusine de evanghelia lui Hristos, pentru ca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire”. Contrar intelegerii gresite care este raspandita astazi, noi evanghelicii trebuie sa fim definiti teologic si nu politic, social sau cultural.
In spatele acestei afirmatii sta faptul ca identitatea este pretioasa si are o semnificatie puternica pentru grupuri cat si pentru indivizi. In sensul liberal clasic al intelegerii libertatii, identitatea este de o importanta capitala. Exista pericole grave in definirea politica, a identitatii noastre, de aceea noi insistam ca noi insine si nu carturarii sau presa, sau opinia publica, sa avem dreptul sa spunem ceea ce noi insine consideram ca suntem. Noi suntem ceea ce declaram ca suntem si ne impotrivim tuturor incercarilor de a fi prezentati in termeni care ar arata „adevaratele” motivatii si agenda noastra „reala”.
Evanghelicii definiti si intelesi in felul acesta, formeaza una dintre marile traditii care s-au dezvoltat in cadrul Bisericii Crestine de-a lungul secolelor. Noi apreciem, pe deplin principiile care definesc alte traditii majore si noi suntem alaturi de ei si lucram impreuna cu ei la problemele etice si sociale care ne preocupa in comun. La fel ca si ei noi suntem preocupati pentru o „credinta adevarata si o inchinare adevarata” si dedicati „universalitatii” Bisericii Crestine, de-a lungul secolelor, continentelor si culturilor, si de aceea axiomei centrale a credintei crestine exprimate in consensul Trinitarian si Cristologic al bisericii primare. Si totusi noi consideram importante convingerile Evanghelice care sunt distincte profund, fata de alte traditii, distinctii pe care le sustinem din cauza ca noi le vedem ca si adevaruri biblice care au fost recuperate de Reforma Protestanta, si sustinute de multe miscari de reinoire si de trezire care au urmat si care sunt vitale pentru o cunoastere sigura si mantuitoare a lui Dumnezeu - pe scurt, credinte care sunt in concordanta cu Vestea Buna a lui Isus.
De aceea Evanghelicii sunt cei care il urmeaza pe Isus Hristos, pe deplin crestini adevarati in sens clasic si in sens istoric de peste doua mii de ani. Evanghelicii sunt angajati sa gandeasca, sa actioneze si sa traiasca asa cum Isus a trait si a invatat si sa prezentam lumii acest adevar si Vestea Buna a lui in asa fel incat sa fim identificati ca si ucenici ai Lui.
Noi nu avem pretentia ca principiile Evanghelice care definesc credinta noastra si viata noastra potrivit cu Vestea Buna a lui Isus sunt numai ale noastre in mod unic. Scopul nostru nu este sa atacam sau sa excludem ci sa reamintim si sa reafirmam si deci sa adunam si sa reformam. Pentru noi este important sa definim imperativul si telul suprem al celor care vor urma calea lui Isus.
In acelasi timp, de obicei, noi nu conducem in public sub numele de Evanghelic. Noi suntem simpli crestini, sau dintre cei care il urmeaza pe Isus sau care adera la crestinismul redus la esente, dar principiile Evanghelice sunt capitale pentru modul cum vedem si practicam credinta noastra.
Aceasta este usor de spus dar este o mare provocare de a trai conform acestora. A fi Evanghelic si a defini credinta noastra si viata noastra conform Vestii Bune a lui Isus asa cum ne invata Biblia, inseamna sa ne supunem vietile noastre in intregime domniei lui Isus, si adevarurilor si modului de a trai care il cere El de la urmasii Lui, pentru ca ei sa poata deveni ca EL, sa traiasca asa cum EL a invatat si sa creada asa cum El a crezut.
FERICIREA PE PĂMÂNT de Daniel Lucescu
Peste tot unde îţi arunci privirea vezi
reclame publicitare mari, care îţi prezintă oameni care au atins starea de
fericire după ce au ajuns în posesia
unui obiect. Vezi o doamnă care dansează, plină de fericire, prezentată cu un zâmbet
larg, alături de aspiratorul, probabil
mult visat. Zilele acestea am remarcat o maşina îmbrăcată într-o reclamă care spunea că „A adopta un
animal înseamnă fericirea” („Happiness is adopting a pet”). Zeul comerţului a
devenit zeul fericirii. Acest zeu este foarte persuasiv. Dacă îţi declari
nefericirea cu ce ţi-a oferit anterior, nu se lasă bătut vine cu o alta ofertă. Dacă alte şi alte oferte nu te fac fericit
atunci tu eşti cel care ai o problemă.
Nu ştii să fii fericit.
Născuţi fiind în România avem o problemă, cel
puţin aşa credem. Nu ştiu dacă şi în alte state televiziunea a avut o emisiune
cu titlul „Am întâlnit şi români fericiţi” cum a avut Televiziunea Româna.
Aceasta era imediat dupa revoluţia din decembrie 1989. Conform unui studiu, există o schimbare în bine, România este considerată o ţară a nemulţumirii
moderate din 1997 încoace.
Pe
de altă parte un om de ştiinţă american, Martin Seligman, afirma despre
germani: „aceasta ţară mă îngrijorează, căci observ un pesimism în creştere, ca
şi cum germanii ar fi prizioneri într-o colivie simbolizând chiar mila de
sine”. Pe forumul Jurnaului Naţional, am găsit impresia unui român aflat în
vizita în America. El declara „Am văzut şi americani nefericiţi ... dar am văzut
şi români fericiţi.” El a vizitat un sat
Lockport în apropierea oraşului Houma unde locuiesc peste 1000 de români fericiţi
de câştigul săptămânal dar nefericiţi de despărţirea de cei dragi, iar
americanii din acel sat se mulţumesc cu salariu mai mic decât al lor.
Pentru a înţelege mai bine de ce unii oameni
se declară mulţumiţi cu viaţa lor,
oamenii de ştiinţă au dezvoltat un nou domeniu de cercetare ştiinţific
„economia fericirii” („economics of happiness”). Aceştia examinează situaţia
celor care se declară fericiţi din punct de vedere al veniturilor financiare,
starea de sănătate, nivelul de educaţie, ocupaţia profesională, situaţia
familială. Nu ştiu cine va folosi
rezultatele descoperite.
Un
studiu elaborat de Pew Global Attitudes efectuat în 47 de ţări de glob a
descoperit că tot mai mulţi oameni din tot mai multe ţări se declară mult mai
satisfăcuţi cu viaţa lor în prezent decât în urmă cu cinci ani. Cei care se
declară mai fericiţi acum decât în urmă cu cinci ani locuiesc în ţări care au
cunoscut o creştere economică puternică. Această corelare dintre creşterea
veniturilor pe cap de locuitor şi starea de a se declara fericiţi este mai
evidentă în ţări cum ar fi China, India, ţări din America Latină şi ţări din
Europa de Est. Oamenii care locuiesc în ţările dezvoltate sunt relativ mai
fericiţi decat cei care locuiesc în ţările sărace. Daca 65% dintre americani şi
71% dintre canadieni sunt mulţumiţi cu viaţa lor, cei din Europa de Vest tind să
fie oarecum mai puţin fericiţi 57% dintre francezi şi 48 dintre germani. Prin
comparaţie oamenii din Kenia numai 1 din 6 (16%) sunt mulţumiţi cu viaţa lor.
Aceste rezultate au fost descoperite în răspunsul
dat de oamenii cărora li s-a prezentat o scară a vieţii cu zece trepte. Li s-a
cerut să-şi imagineze ca prima treaptă reprezintă cea mai rea situaţie posibilă
pentru viaţa lor iar ultima treaptă, a zecea, cea mai bună poziţie în care s-ar
putea afla în viaţă. Apoi li s-a cerut să
raspundă ce treaptă a acestei scări reflectă cel mai bine situaţia lor
actuală. Datele obţinute sunt comparate cu cele obţinute anterior, în fiecare
an.
Deşi
s-a constat o puternică corelaţie între creşterea veniturilor şi creşterea
gradului de satisfacţie privind viaţa, s-ar părea că aceasta nu este singura
condiţie a fericirii. Populaţia din America Latina se arată a fi mai mulţumită
de viaţa lor decât cei din Europa de Vest şi de Est, Asia sau Africa. Daca 65%
dintre americani par a fi multumiţi de viaţa lor, studiu Pew arată că
mexicanii, într-o proporţie mai mare se declară fericiţi (75%).iar venitul pe
cap de locuitor este de 4 ori mai mare în America decat în Mexic. Aceasta arată
că fericirea în viaţă este determinată şi de alţi factori, nu numai de
veniturile obţinute.
Un
studiu despre fericrea americanilor arată că aproximativ o treime se declară
foarte fericiţi (34%, jumătate se consideră destul de fericiţi (50%),iar un
procent de 15% nu se simt fericiţi, rămânând
1% care nu ştiu, nu ştiu ce să declare sau nu ştiu dacă sunt sau nu fericiţi.
Acest studiu, după cum spunea un comentariu al Pew Research Center, nu poate cunoaşte factorii care influenţează
fericirea la nivel individual. La acest nivel
fericirea este puternic influenţată de evenimentele din viaţă (Ai fost
promovat profesional? Ai avut un conflict în familie?) precum şi de
carcateristicile psihologice ale fiecărui individ (repectul de sine, optimism,
capaciatea de a iubi, etc). Personal cred ca unii pot fi fericiţi cu
nefericirea lor iar alţii nefericiţi cu fericirea lor.
Rămâne totuşi întrebarea „Cine ne va arăta fericrea ?”. Mulţi punem greşit această întrebare despre fericire, şi ne întrebăm, Ce ne va aduce fericirea? Am crescut într-o comunitatea care caută răspunsul la această întrebare, „Cine ne va arata fericirea?” în psalmii lui David. „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi.... ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului....” (Psalmul 1), „Ferice de cel cu fărădelegea iertată...(Ps 32), „Ferice de cei ce locuiesc în casa Ta...”(Ps 84.4), „Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac...” (Ps 41:1), „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul...” (Ps144:15) şi aşa mai departe. Au fost momente când trăiam „stări de nefericire” descrise tot de David,”...Totuşi erau să mi se indoaie piciorul şi erau sa-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi....” (Ps 73). Dar aceste stări pentru un creştin adevărat nu sunt decât dovezi ale imaturităţii spirituale, o stare de decădere spirituală prin inversarea valorilor şi a priorităţilor, o distorsionare a filosofiei de viaţă, sau amestecul acesteia cu filosofia lumii. În biserica unui mare tele-evanghelist, am văzut oameni care arătau cel puşin împliniţi din punct de vedere material cum luau notiţe de zor la predicile lui care aveau motto-ul „O viaţă mai bună acum”. Enunţul lui Isus care spune „Că ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul..” a fost „adaptat” în varianta „Ce ar fi dacă omul ar câstiga şi lumea şi sufletul...” Este o comercializare a fericirii spirituale. Fericirea sau mulţumirea este o stare pe care trebuie să ne deprindem să o atingem prin exersarea încrederii noastre în Dumnezeu,”...căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug, şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte...” (Scrisoarea lui Pavel bisericii din Filipi.)
“Adevăruri care nu se
negociază”, dar care în politică totuşi trebuie negociate
„Am nevoie de încă 20 de ani pentru
a împlini viziunea pe care o am cu
privire la „Liberty University”, pentru ca ea să devină o mare universitate
creştină”. Acestea sunt cuvintele spuse de Rev. Jerry Falwell, într-un
interviu la CNN cu o săptămână înainte de a muri.
Marţi ,15 Mai 2007, la vârsta
de 73 de ani a murit Rev. Jerry Falwell,
recunoscut în America ca mobilizand creştinii conservatori să devină o voce în politică, o voce pentru apărarea valorilor tradiţionale ale familiei, după ce a fondat în 1979
„Moral Majority”.
Ar trebui să se implice creştinii în politică? In ce măsură? Exprimarea opţiunii prin participarea, pur şi simplu, la vot nu ar fi suficientă? Participarea, drept candidat la alegeri, pentru ocuparea de funcţii publice de primari, consilieri, senatori şi deputaţi, preşedinţi, ca raspuns la
chemarea pe care o simt unii, n-ar fi benefică? Care ar fi partidul sau candidatul în alegeri care ar
merita să fie susţinut? Ce atitudine trebuie să avem când un candidat pe care l-am susţinut a eşuat moral?
Mulţi văd ca o oportunitate şi o provocare în acelaşi timp faptul că, un sfert din toţi cei care votează în America de astăzi sunt creştini evanghelici. E o
situaţie unică pentru intreaga
lume, nu-i aşa?
Creştinismul a rezistat
secole de-a randul sub diferite orânduiri sociale şi sisteme politice. In perioada politeismului din primele secolele, cu practicile lui imorale
religiose, ca şi în perioada în care
religia era oficială, de stat. Sau chiar în
perioada comunistă, atunci când religia
oficială era ateismul. Tot
mereu creştinii au înţeles misiunea lor de a fi sare şi lumină într-o lume care întotdeauna,
mai mult sau mai putin vizibil, trăieşte în intunericul spiritual.
Dar creştinismul are o misiune
diferită prin Biserică faţă de cea a unui guvern
sau a unui sistem politic al unei naţiuni. Porunca „propovaduiţi Evanghelia şi faceţi ucenici din toate
neamurile” poate fi recunoscută drept testamentul lui Iisus pentru orice creştin şi orice biserică creştină. Prin această misiune noi pregătim oameni pentru a deveni cetăţeni a unei alte împărăţii, o împărăţie veşnică, sub autoritatea veşnică a lui Dumnezeu, care
se extinde şi asupra acestei
existenţe trecătoare .
Această sintagmă: a fi sare şi lumină poate fi înţeleasă ca model de trăire în societate ca un model de traire.
A fi sare şi lumină este parte din MISIUNEA creştinului de a propovădui Evanghelia şi nicidecum o altă misiune adăugată şi realizată prin activism politic.
Situaţia specială din America şi situaţia privilegiată din ţările democratice,
printre care şi Romania de azi, ne
poate duce la tentaţia de a cădea în extremă. Am putea trege pripit concluzia că, politica rezolva totul şi ... hai, deci, să transformăm Biserica într-un
forum politic.
Drumul politic pentru rezolvarea prin legislaţie a problemelor morale şi sociale poate fi de cele mai multe ori lung şi fără o dezvoltare în direcţia dorită. Suntem avertizaţi pe de o parte că, „în zilele din urmă vor fi vremuri grele”, din punct de vedere moral, şi că, mesajul
moral-spiritual creştin va ajunge până la marginile pământului înainte de sfârşitul acestei lumi, indiferent de sistemele politice din
felurite locuri. Căci, uneori un sistem
politic ne va fi favorabil, iar un altul ostil, dar, indiferent de context,
misiunea este aceeaşi, cu aceleaşi obiective şi scopuri, sub o aceeaşi autoritate, cu acelaşi adversar.
„Să fim clari: Cetăţenii creş