Arhiva
2007 Nr.180; Nr.181; Nr.182; Nr.183;  Nr.184; Nr.185;  Nr.186;  Nr.187;  Nr.188;  Nr.189;  Nr.190;  Nr.191; Nr.192; Nr.193; Nr.194; Nr.195; Nr.196; Nr.197; Nr.198; Nr.199; Nr.200; Nr.201; Nr.202;

L-am condus pe ultimul drum pe cel care a fost…                                                        CRISTIAN IOANIDE
de Lucia McNeff 
    Începutul acestei săptămâni a fost marcat de zile de doliu pentru comunitatea românească din Portland. Am condus pe ultimul drum pe cel care a fost CRISTIAN IOANIDE. La Lincoln Memorial Funeral Home – spaţiu aproape neîncăpător – luni 2 iunie 2008, s-au strâns conducători şi membri ai tututor confesiunilor religioase din oraş, care au adus un ultim omagiu celui dispărut dintre noi.
    După o slujbă religioasă, oficiată de părintele paroh Cosmin Vinţ de la Biserica Ortodoxă Română Sfânta Maria din Portland, au avut loc luările de cuvânt din partea liderilor diferitelor confesiuni şi prieteni apropiaţi ai domnului Cristi: Pastor Rev. Nicky Pop de la Biserica Penticostală Philadelphia din Portland, Pastor Rev. Ioan Brisc de la Biserica Baptistă Română din Portland, Pastor Rev. Daniel Ciobanu de la Biserica Aadventistă de Ziua a Şaptea din Portland, Pastor Rev. Doru Magda de la Biserica Penticostală Bethezda din Portland, Pastor Rev. Pavel Şumandea de la Biserica Penticostală Harul din Beaverton, Consulul Onorific al României, James Rud, Mircea Lubanovici, fondator Romanian Times, Gina Lucescu, din partea lui Beniamin Lucescu, fondator al Romanian Times.
    Toţi  au reliefat bogata sa cultură şi dorinţa nestrămutată de a realiza o unitate şi o adevărată frăţie în mijlocul comunităţii române, indiferent de apartenenţa religioasă.  Poate că aceasta tragică reuniune să fie un început de bun augur şi dragostea de oameni de care însuşi decedatul a dat dovadă să primeze în faţa tuturor diferendelor. Dacă iubire nu este – nimic nu este! 
    Cele mai multe dintre alocuţiunile vorbitorilor au reliefat personalitatea lui nea Cristi& sau domnului Ioanide, care a fost pentru fiecare dintre noi un mentor, un prieten, un sfătuitor, un colaborator, deschis oricărui subiect de conversaţie şi cu prisosinţă celor legate de credinţă şi avid pentru noul în orice domeniu menit să  îmbunătăţească natura relaţiilor interumane.
    Prin plecarea lui către cele veşnice, noi cei rămaşi suntem mai săraci şi bineînţeles mai trişti. Fie ca aceasta să ne unească mai mult şi să-i urmăm exemplul întru iubirea de oameni.
    A doua zi, marţi 3 iunie a avut loc ceremonia de înmormântare, când am avut printre noi pe părintele Aurel Sas din Las Vegas, prieten al decedatului şi colaborator al ziarului Romanian Times, care împreună cu părintele Vasile Muntean de la Biserica Ortodoxă Română Pogorârea Duhului Sfânt din Oregon City şi părintele Cosmin Vinţ au oficiat slujba de înmormântare.
    Chiar şi vremea a lăcrimat împreună cu noi, dar soarele s-a ivit totuşi pentru puţin timp ca să ne usuce lacrimile după obraz.
    Îmi exprim sincere condoleanţe familiei îndurerate şi multă tărie fizică şi psihică pentru a depăşi greaua încercare prin care trece.

GRUPA SANGUINĂ AB este rară, de Lucia McNeff 

(continuare)
Planul grupei sanguine vă dezvăluie informaţii legate de sănătate şi nutriţia corespunzătoare profilului biologic exact. Înarmaţi cu aceste informaţii, veţi putea opta în privinţa alimentaţiei, a regimului de exerciţii fizice şi a sănătăţii generale, care se bazează pe forţele naturale dinamice existente în organism. Dacă urmaţi cu grijă acest plan, puteţi să:

-          evitaţi numeroase viroze şi infecţii obişnuite,

-          scădeţi în greutate, deoarece organismul se debarasează de toxine şi grăsimi,

-          ripostaţi împotriva bolilor cu potenţial letal, cum ar fi cancerul, bolile cardiovasculare, diabetul şi insuficienţa hepatică,

-          evitaţi mulţi factori care determină distrucţia celulară rapidă, încetinind astfel procesul de îmbătrânire.

Planul grupei sanguine nu este un panaceu, dar este o modalitate de a reface funcţiile protective naturale ale sistemului imunitar, de a regla ceasul metabolic şi de a epura sângele de lectinele aglutinante periculoase. Este cu adevărat cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru a opri rapida deteriorare celulară care determină simptomele îmbătrânirii. |i dacă aveţi probleme medicale, acest plan poate determina o schimbare crucială. În funcţie de gravitatea stării şi de măsura în care este respectat planul, fiecare persoană va obţine unele beneficii.

Elementele pe care le veţi găsi în planul grupei sanguine includ:

-          dieta grupei sanguine,

-          planificarea meselor,

-          factorul de scădere în greutate, recomandări privind suplimentele alimentare

-          profilul stres/exerciţiu fizic

-          chestiunea personalităţii.

Dieta grupei sanguine constituie refacerea ritmului genetic natural. Terenul pentru dietele grupelor sanguine a fost pregătit cu mii de ani în urmă. Poate dacă am fi continuat să urmăm mesajele instinctive, inerente ale naturii biologice, condiţia prezentă ar fi foarte diferită. Oricum, diversitatea umană şi forţele covârşitoare ale tehnologiei au intervenit.

Majoritatea primilor oameni, dacă nu toţi erau vânători şi culegători cu grupa sanguină 0, care se hrăneau cu animale, insecte, boabe, rădăcini şi frunze. Gama de opţiuni a fost extinsă când oamenii au învăţat cum să crească animale pentru propria lor folosinţă şi cum să cultive recolte. Schimbarea de la o alimentaţie carnivoră la una agrară a fost însoţită de modificări în formarea craniului şi de prima apariţie a cariilor dentare. Organismele lor pur şi simplu nu se potriveau cu alimentele nou introduse.

Cu toate acestea, pentru o lungă perioadă de timp, alimentaţia agrară tradiţională a furnizat o multitudine de substanţe nutritive pentru a evita malnutriţia şi a susţine populaţii numeroase. Acest lucru s-a schimbat pe măsură ce progresele în tehnicile agricole şi de preparare a alimentelor au început să modifice alimentele şi să le schimbe din ce în ce mai mult starea lor naturală. De exemplu, rafinarea orezului cu noi tehnici de morărit în Asia secolului XX a provocat calamitatea denumită beriberi, o boală datorată deficitului de tiamină, care a dus la milioane de decese.

Fiecare dintre dietele grupelor sanguine include 16 grupe de alimente:

- produse din carne şi de pasăre             - graminee şi paste

- moluşte şi peşti                                      - vegetale

- produse lactate şi ouă                            - fructe

- uleiuri şi grăsimi                                      - sucuri şi fluide

- nuci şi seminţe                                        - mirodenii

- fasole şi legume                                      - condimente

- cereale                                                    - ceaiuri de ierburi

- produse de panificaţie                             - diverse băuturi

Fiecare dintre aceste grupe împarte alimentele în trei categorii: DEOSEBIT DE BENEFICE, NEUTRE şi DE EVITAT.

DEOSEBIT DE BENEFIC este un aliment care acţionează ca MEDICAMENT.

NEUTRU este un aliment care acţionează ca ALIMENT.

DE EVITAT este un aliment care acţionează ca OTRAVĂ.

Când este posibil, manifestaţi-vă preferinţa pentru alimentele deosebit de benefice în detrimentul alimentelor neutre, dar simţiţi-vă lberi să vă bucuraţi de alimentele neutre care vi se potrivesc. Acestea din urmă nu vă fac rău din punct de vedere al lectinelor şi conţin substanţe nutritive necesare pentru o dietă echilibrată.

Sugestiile cu privire la raţie, în conformitate cu ascendenţa, nu sunt gândite ca reguli ferme. Deşi persoane aparţinând diferitelor rase şi culturi pot avea aceiaşi grupă sanguină, ele nu au întotdeauna aceiaşi frecvenţă a genei. O persoană cu grupa sanguină A poate fi AA, ceea ce înseamnă că ambii părinţi au avut grupa sanguină A, sau poate fi A0, ceea ce înseamnă că unul dintre părinţi a avut grupa sanguină 0.

(

 Sângele este o forţă a naturii, elanul vital care ne-a susţinut din timpuri imemoriale. O singură picătură de sânge, prea mică pentru a fi vizibilă cu ochiul liber, conţine întregul cod genetic al unei fiinţe umane.
    Sângele conţine şi eonii memoriei genetice – fărâme şi bucăţi de programare specifică, transmise de la strămoşii noştri sub formă de coduri, pe care încă încercăm să le descifrăm. Un astfel de cod determină şi grupa noastră sanguină. Probabil este cel mai important cod pe care îl putem descifra în încercarea noastră de a dezvălui misterele legate de sânge şi de rolul său vital în existenţa noastră.
    Pentru ochiul liber, sângele este un lichid roşu omogen. La microscop el se dovedeşte a fi compus din multe elemente diferite. Numeroasele celule roşii conţin un tip special de fier pe care organismul nostru îl foloseşte pentru a transporta oxigenul şi care dă culoarea ruginie, caracteristică sângelui. Celulele sanguine albe, cu mult mai puţin numeroase decât cele roşii, patrulează în fluxul nostru sanguin asemenea unor trupe veşnic vigilente, protejându-ne de infecţii.
    Acest complex fluid viu conţine şi proteine – care duc substanţele nutritive la nivelul ţesuturilor, plachete – care ajută la coagularea sângelui şi plasma – care conţine gardienii sistemului nostru imunitar.
    S-ar putea să nu vă cunoaşteţi grupa sanguină decât dacă aţi donat sânge sau aţi avut nevoie de o transfuzie. Majoritatea oamenilor consideră grupa sanguină drept un factor inert, ceva care dobândeşte importanţă doar în cazul unei urgenţe medicale. Dacă aţi citit dramatica poveste a evoluţiei grupelor sanguine, veţi începe să înţelegeţi că grupa sanguină a fost întotdeauna forţa motrice ce a stat la baza supravieţuirii umane, schimbându-se şi adaptându-se la noi condiţii, medii înconjurătoare şi rezerve de hrană.
    Grupa sanguină este cheia întregului sistem imunitar al organismului. Ea controlează influenţa virusurilor, bacteriilor, a altor infecţii, a substanţelor chimice, a stresului şi a întregii game de factori şi condiţii externe ce ar putea compromite sistemul imunitar.
    Cuvântul imun provine din latinescul immunis, care desemna un oraş în Imperiul Roman care nu era obligat să plătească taxe. (Ce bine ar fi dacă grupa sanguină ne-ar putea da o astfel de imunitate!) Sistemul imunitar acţionează pentru a defini structurile proprii - “self” şi a le distruge pe cele străine - “non self”. Aceasta reprezintă o funcţie esenţială, deoarece, fără ea, sistemul imunitar ar putea ataca din greşală propriile ţesuturi sau ar putea permite unor organisme primejdioase să pătrundă în zone vitale ale organismului. În ciuda complexităţii sale sistemul imunitar se reduce, în ultimă instanţă, la două funcţii de bază: a ne recunoaşte pe “noi” şi a-i ucide pe “ei”. În această privinţă organismul nostru este ca o petrecere cu accesul doar pe bază de invitaţie. Dacă potenţialul musafir prezintă invitaţia corectă, gărzile responsabile cu securitatea îi permit să intre şi să se simtă bine, Dacă invitaţia lipseşte sau este falsificată, oaspetele este înlăturat cu forţa.
    Natura a înzestrat sistemul imunitar cu metode foarte sofisticate pentru a stabili dacă o substanţă din organism este străină sau nu. Una dintre metode implică existenţa de markeri chimici denumiţi antigene, care se găsesc pe suprafaţa celulelor organismului nostru. Fiecare formă de viaţă, de la cel mai simplu virus până la oamenii înşişi, posedă antigene unice care formează o parte a amprentei chimice proprii. Unul dintre cele mai puternice antigene ale organismului uman este cel care determină grupa sanguină. Diferitele antigene ale grupelor sanguine sunt atât de sensibile încât, atunci când operează eficient, ele sunt sistemele de securitate cele mai importante ale organismului. Când sistemul imunitar sesizează un personaj suspect (adică, un antigen bacterian străin) unul din primele lucruri pe care le caută este antigenul grupei sanguine, pentru a stabili dacă intrusul este prieten sau duşman.
    Fiecare grupă sanguină posedă un alt antigen, iar fiecare antigen are o structură chimică proprie. Grupa sanguină este denumită după antigenul de grupă sanguină pe care îl posedăm pe hematii.
    Atunci când antigenul grupei sanguine simte că un antigen străin a pătruns în sistem, primul lucru pe care îl face este să formeze anticorpi faţă de acel antigen. Aceşti anticorpi, substanţe chimice specifice produse de celulele sistemului imunitar, sunt construite în aşa fel încât să se ataşeze şi să urmărească antigenul străin pentru a fi distrus.
    Celulele sistemului nostru imunitar produc nenumărate varietăţi de anticorpi şi fiecare dintre aceştia este construit special pentru a identifica şi a se ataşa la un anumit antigen străin. Se poartă o bătălie continuă între sistemul imunitar şi intruşii care încearcă să schimbe sau să producă mutaţii la nivelul antigenelor proprii, pentru a le transforma în structuri noi care să nu fie recunoscute de organism.
    Provenind din amestecul populaţiilor de rasă albă cu grupa sanguină A, cu mongolii din grupa sanguină B, ea este întâlnită la mai puţin de 5% din populaţie şi este cea mai nouă dintre grupele sanguine.
    Până acum zece sau douăsprezece secole, nu exista sânge cu grupa sanguină AB. Apoi hoardele barbare au străpuns punctele sensibile ale multor civilizaţii aflate în declin, invadând în lung şi în lat Imperiul Roman. Ca rezultat al amestecului acestor invadatori estici cu ultimele şi slabele vestigii ale civilizaţiei europene, a apărut sângele de grupă AB. Nu există dovezi privitoare la existenţa acestei grupe sanguine, până acum nouă sute până la o mie de ani, când a avut loc o mare migraţie spre vest a popoarelor estice. Grupa sanguină AB este rar întâlnită în mormintele europene înainte de 900 d.C.. Studii asupra exhumărilor mormintelor preistorice din Ungaria arată o absenţă distinctă a acestei grupe sanguine în epoca Longobardă (din secolul al IV-lea până în secolul al VII-lea d.C.). Acest fapt pare a arăta că, până în acel moment, populaţiile europene cu grupa sanguină A şi B nu veniseră în contact sau, dacă acest lucru s-a întâmplat, nu au avut loc amestecuri sau mariaje mixte.
Deoarece indivizii cu grupa sanguină AB moştenesc atât toleranţa grupei A, cât şi pe cea a grupei B, sistemul lor imunitar prezintă o capacitate crescută de a produce anticorpi cu specificitate pentru infecţiile microbiene. Această calitate unică de a nu poseda nici anticorpi anti-A, nici anti-B le reduce posibilitatea de a fi predispuşi la alergii şi alte boli autoimune cum ar fi artrita, inflamaţia şi lupusul eritematos diseminat. Există, totuşi, o mare predispoziţie la anumite forme de cancer, deoarece grupa AB răspunde la orice structură ^A-like& sau ^B-like&, ca şi cum ar fi structuri proprii (self), astfel încât anticorpii protectori nu sunt produşi.
Grupa sanguină AB prezintă o identitate multilaterală şi uneori surprinzătoare. Este prima grupă sanguină care preia un amalgam de caractere imunitare, dintre care unele se potenţează, iar altele sunt în conflict. Poate că grupa AB reprezintă metafora perfectă a vieţii moderne: complexă şi nesigură.
GRUPA SANGUINĂ, factorul geografic şi rasa se întrepătrund pentru a forma identitatea umană. Între noi pot exista diferenţe culturale, dar examinând grupa sanguină se poate observa cât de superficiale sunt acestea. Grupa sanguină este mai veche decât rasa şi mai fundamentală decât etnia. Grupele sanguine nu au fost rezultatul întâmplător al unei activităţi genetice haotice. Fiecare grupa sanguină a constituit un răspuns evoluţionist la o serie de reacţii cataclismice în lanţ, extins şi asupra eonilor prefacerilor şi schimbărilor mediului extern.
Deşi primele modificări rasiale par să se fi produs într-o lume compusă aproape în exclusivitate din indivizi cu grupă sanguină 0, diversificările rasiale – combinate cu adaptările la alimentaţie, la mediu şi la factorul geografic – făceau parte din motorul evoluţionist, care, în final, a produs celelalte grupe sanguine.
Unii antropologi consideră că a clasifica oamenii în rase invită la suprasimplificare. Grupa sanguină este un determinant cu mult mai important al individualităţii şi similarităţii decât rasa. De exemplu, un african şi un alb, cu grupa sanguină 0 pot face schimb de sânge şi organe şi au multe aptitudini, funcţii digestive şi structuri imunologice similare – caracteristici pe care nu le-ar avea în comun cu un membru al rasei proprii care ar avea grupa sanguină B.
Deosebirile rasiale bazate pe culoarea pielii, pe practicile etnice, originile geografice sau pe rădăcinile culturale nu constituie o modalitate validă de diferenţiere a oamenilor. Membrii rasei umane au cu mult mai multe în comun decât putem noi bănui. Suntem cu toţii potenţiali fraţi şi surori. Întru sânge.

În prezent, privind în urmă spre această remarcabilă revoluţie a evoluţiei, este clar că strămoşii noştri prezentau amprentele biologice unice, complementare mediului lor înconjurător. Aceasta este lecţia pe care o purtăm cu noi în înţelegerea actuală a grupelor sanguine, deoarece caracterele genetice ale strămoşilor noştri trăiesc astăzi în sângele nostru.

Grupa sanguină 0: Grupa sanguină cea mai veche şi cea mai de bază, supravieţuitorul din vârful lanţului trofic, cu un sistem imunitar puternic şi bine înzestrat, dornic şi capabil să distrugă pe oricine, prieten sau duşman.
Grupa sanguină A: Primii imigranţi, forţaţi de necesitatea migrării să se adapteze la moduri mai agrare de viaţă şi alimentaţie, cu o personalitate mai cooperantă, care să-i ajute la integrarea în comunităţi aglomerate.
Grupa sanguină B: Asimilatorul, adaptându-se la noi condiţii climaterice şi la amestecul populaţiilor, reprezentând lupta naturii pentru un echilibru de forţe mai bun între tensiunile minţii şi solicitările sistemului imunitar.
Grupa sanguină AB: Urmaşii delicaţi ai unei fuziuni deosebite între toleranta grupă A şi grupa B, iniţial barbară, dar mai echilibrată.

Strămoşii ne-au lăsat fiecăruia dintre noi o moştenire specială, imprimată în grupele sanguine. Această moştenire există permanent în nucleul fiecărei celule. Aici este locul în care antropologia şi hematologia se întâlnesc.   

ROMÂNII AMERICANI (VII)

   de Lucia McNeff 


Femeile sânt foarte harnice, foarte curate, fără vicii. Rare ori fată de Român care să se poartă rău. Totuşi mi s’a vorbit de una, de pildă, care fusese remăritată de patru ori, dar în America aceasta se poate şi de opt ori, fără să aibă vre-o importanţă. Cum sânt Românii de trei confesiuni, are ocasia să se mărite de trei ori în forme legale: se mărită ortodox, unit şi baptist; până se întoarce la legea d’întâiu, s’a schimbat popa, sau a uitat şi se poate face a patra căsătorie. De obiceiu oamenii aceştia ai noştri, au, cum spuneam, curăţia de suflet ardelenească. Sânt şi Macedoneni ici colo. Ca pretutindeni, elementul acesta este de o energie, de o dorinţă de luptă, de o putere de a construi fără păreche. Macedoneanul trebuie să scoată capul rotund şi brun între capetele tuturora. Românii sânt darnici; fac biserici, şcoli şi tot Macedoneanul scoate mai mult din pungă pentru societate. Mare deosebire de oamenii de la noi, cari iau orice pentru gospodăria lor, de acasă! Sânt şi câţiva Bucovineni, cam înţepeniţi şi stângaci. Se fac uneori şi căsătorii între unii şi alţii. Am văzut o căsătorie de Bucovineni, foarte frumoasă. Elementele mai slabe vin din Vechiul Regat. Nu ştiu ce otravă e în societatea noastră îndreptată către funcţionarism şi lux, în societatea aceasta unde minciuna şi înşelătoria se moştenesc şi trec de la om la om. Nu ştiu ce este de ne presintăm noi, cari ar fi trebuit să vădim ceia ce cultura românească are mai înalt şi mai curat, atât de inferior faţă de ceilalţi!
Cutare doamna a venit de undeva din Muntenia; măritată cu un străin. I-am făcut predica obişnuită: “Acasă toţi! Vă găsim loc de muncă; nu vă pierdeţi între străini.” Doamna a făcut gestul acela, obişnuit în Vechiul Regat, al ridicării umerilor cu pufnitura despreţuitoare de snobism care se întâlneşte la fiecare pas aici unde orice om crede că are dreptul să judece şi să osândească pe fiecare cu despreţ pentru tot ce e al nostru. Foarte rar casul când o învăţătoare sau un învăţător fac şi altfel, şi eram bucuros, fiindcă, dacă mie mi-e drag orice Român, mi-e mai drag Românul din partea ţerii unde m-am născut şi mai drag omul din locul unde trăiesc. E o doctrină englesă: “Ce-ţi place mai mult? Satul micu, mai mult decât districtul, şi Anglia mai presus de orice”. Îmi place de partea pământului românesc în care m-am născut, unde am cheltuit toate ostenelile. De ce o şcoală rău condusă şi o politică nenorocită au stricat partea din poporul românesc în care trăiesc cele mai nobile tradiţii? De ce a stârpit inimile în părţile acestea ale noastre? Nu pretutindeni, dar cel puţin în ce priveşte elementele care merg în străinătate.
Românul “regăţean” în străinătate e aşa încât adeseori ai merge către dânsul de drag, dar fugi de spaimă să nu descoperi ceia ce din nenorocire, dacă încerci, ai şi descoperit.
Pe lângă cei vechi, cari plecau de la noi după un furtişag în averea publică, oameni cari puseseră în buzunar ceva care nu li aparţinea şi găseau drumul Americei, mai sânt tot felul de elemente complect desorientate. De sigur ceia ce spun eu aici n’o să fie cetit de toţi oamenii pe care i-am întâlnit, dar se poate să cetească şi cutare student Român venit acolo, debarcat în America, fără să ştie singur de ce a venit. L-am întrebat: “D-ta ce vrei să faci?” Umbla ca un desmetec, cu gândul să capete o bursă de State pentru ca pe urmă să se întoarcă din America cu pretenţia omului de dincolo de Ocean. Ardelenii noştri biruie cu desăvârşire. Eu nu fac predică pentru Ardelenii aceia cari, de când au făcut legătura cu Regatul Vechiu caută să se întreacă în greşelile noastre, în ambiţii premature şi în nemăsurată sete de bani.
În America însă e altceva. Stând de vorbă, începeau oamenii să-şi dezlege limba. O femeie mi-a povestit o tragedie cumplită: un tată beţiv, cu amanta, voia să-şi omoare femeia. Mama a fugit, luând copilul cu dânsa. A debarcat la New York. O mulţime de vreme nu ştia cu ce o să se hrănească; mai avea puţini bani. S-a aşezat la un colţ, şi după obiceiul Româncei, a scos fire de aţă şi o bucăţică de cârpă şi a început a coase. Cineva a văzut-o: “Ce frumos coşi d-ta!”. Degetele fermecate ale Româncei! Şi a dus-o într-un loc unde în puţină vreme ea a ajuns să fie căutată de cusătoresele din New York, care-i cereau să facă flori româneşti. Fata ei a fost crescută în limba noastră, s-a măritat după un Român şi are o gospodărie înfloritoare, un băiat care merge la şcoală; păcat că băiatul a cam uitat româneşte! Fata se va mărita cu siguranţă după un Român; numai rare ori ni fură fetele străinii, mai ales italienii, cari în grozav la fetele noastre, şi din asemănare de limbă, luându-le de mici, la paisprezece, cincisprezece ani. În familie însă nu mai vorbesc nici italieneşte, nici româneşte, ci englezeşte.
Unele din cele mai interesante elemente ale energiei neamului nostru se pot găsi la cei din America. Şi tocmai de aceia, nu trebuie să-i lăsăm acolo. Iar, când vor veni aici, cu gândul la dreptatea şi buna cuviinţă a ţării de unde au venit, să ne purtăm cu dânşii astfel, încât să nu li pară rău.

Închei aici materialul pe care Iorga l-a lăsat la Heritage Center’s Archives în 1930. Se poate vedea că multe din cele arătate de domnia sa sunt încă foarte adevărate; poate structura pe zone a populaţiei venite în America s-a schimbat, dar caracterele descrise sunt foarte veridice. Nu ştiu ce să cred! Este adevărat că istoria se repetă, dar probabil datorită faptului că oamenii nu se schimbă. Îşi moştenesc din generaţie în generaţie şi trăsăturile pozitive şi negative, mai ales, care se şi amplifică. Mi se pare elocventă observaţia că un măr strică pe cele din jur, nu cele bune îl vindecă şi pe el de putregaiul ce-l roade.

Doresc tuturor cititorilor un AN NOU cu sănătate şi cât mai multe împliniri!