Dmitri Medvedev se află în vizită în China     (BBC)

Rusia şi China au semnat un acord nuclear prin care Moscova se angajează să furnizeze uraniu îmbogăţit şi să construiască facilităţi de procesare. Noul acord a fost semnat de preşedintele rus Dmitri Medvedev, aflat în prima sa vizită în străinătate. Tot cu această ocazie, Rusia şi China au condamnat planurile americane de construire a scutului anti-rachetă în Europa de Est.
Potrivit acordului semnat vineri la Beijing, în următorii 10 ani Rusia va furniza Chinei uraniu în valoare de o jumătate de miliard de dolari.
Directorul Agenţiei pentru Energiei Nucleară a Rusiei, Serghei Kirienko, s-a declarat foarte satisfăcut de sporirea prezenţei ruseşti în industria nucleară chineză.
La urma urmei, este chiar genul de export de înaltă tehnologie încurajat de noul preşedinte Medvedev.
Deocamdată, Rusia furnizează Chinei în special energie şi materii prime.
Schimburile comerciale bilaterale au crescut, dar rămân modeste la standarde internaţionale.
De exemplu, schimburile comerciale ale Chinei cu Statele Unite sunt de circa 8 ori mai ridicate ca valoare.
Relaţiile dintre cele două ţări au cunoscut o îmbunătăţire în ultima vreme. Vechii rivali au făcut chiar şi exerciţii militare comune.
Moscova şi Beijingul au subliniat că au vederi similare asupra politicii internaţionale şi resping dominaţia americană.
Tonul din declaraţiile ruseşti, în care se vorbeşte despre standardele duble ale Occidentului, dă de înţeles că venirea noului preşedinte la Kremlin nu va reduce tensiunile dintre statele occidentale şi Rusia.
Preşedintele Medvedev

şi preşedintele Hu Jintao

afirmă că eforturile americane de a construi scutul anti-rachetă în Europa de Est subminează eforturile internaţionale de dezarmare.
Declaraţia comună reprezintă condamnarea oficială a unui proiect căruia Beijingul şi Moscova i se opun de multă vreme.
Prin emiterea sa în prima zi a vizitei lui Medvedev, cele două ţări trimit un semnal puternic, nu doar către preşedintele Bush, ci şi succesorului său la Casa Albă.
De circa un an Statele Unite încearcă activ să convingă Moscova că plasarea de rachete interceptoare în Polonia şi a unui radar sofisticat în Cehia nu ameninţă securitatea Rusiei.
Kremlinul nu acceptă însă că proiectul este doar o modalitate de apărare în faţa unui eventual atac al Iranului.
În opinia sa, acest sistem, modest la început, va fi folosit ca un punct de pornire pentru structuri mult mai complicate.
În declaraţia comună de vineri se vorbeşte de altfel despre un sistem global de apărare anti-rachetă, chiar dacă americanii au negat în repetate rânduri că au în plan aşa ceva.

 
Bilanţul cutremurului din China a crescut din nou   (BBC)

Un oficial chinez a anunţat că peste cinci milioane de clădiri s-au prăbuşit. Vice-guvernatorul provinciei Sichuan, Li Chengyun, a spus că 55.239 de oameni au murit în urma seismului din 12 mai. Li Chengyun a cerut mai multe corturi şi vrea ca în trei ani să reconstruiască oraşele şi infrastructura regiunii.
Autorităţile din provincia Sichuan sunt îngrijorate şi din cauza numărului tot mai mare de lacuri formate de forţa cutremurului.

Alunecările de teren provocate de seism au blocat râurile şi astfel au apărut 34 de lacuri.
Opt dintre acestea au strâns trei milioane de metri cubi de apă, iar un lac ce se află la numai trei kilometri de oraşul s-ar mărit de două ori în patru zile.
Oficialii monitorizează lacurile şi au trimis experţii să le evalueze. Între timp, meteorologii anunţă şi mai multe ploi în regiune pentru săptămâna viitoare, lucru ce ar putea duce la creşterea nivelurilor lacurilor.

Guvernatorul provinciei Sichuan, Li Chengyun, a spus că sunt în continuare dispărute aproape 30 de mii de persoane, iar alte peste 280 de mii au fost rănite.
De asemenea, aproape cinci milioane şi jumătate de oameni au rămas fără case.
Vineri, premierul chinez Wen Jiabao a mers pentru a doua oară în regiune, vizitând locul în care se află provizoriu o şcoală din oraşul Beichuan.

Acest oraş a fost devastat de cutremur, iar autorităţile spun că ar putea fi reconstruit în altă parte.
Seismul a ucis peste o mie de profesori şi elevi ai şcolii din Beichuan.
Pentru cei rămaşi fără adăpost, a fost ordonată construirea a un milion de case mici în care vor locui provizoriu.
In acelaşi timp, buldozerele au nivelat pământul astfel încât în zonele afectate să fie puse mai multe corturi.
Ministrul de externe a spus că e nevoie de trei milioane trei sute de mii de corturi şi joi, preşedintele Chinei, Hu Jintao, a vizitat o fabrică de corturi cerând creşterea producţiei.
De asemenea, liderii chinezi au promis înfiinţarea unui fond pentru reconstrucţie în valoare de 10 miliarde de dolari.

Proba de maturitate pentru candidaţii la şefia Casei Albe

 de Medana Weident    (DW)

În ultima sa ediţie, săptămânalul „Die Zeit” a publicat o amplă analiză pe marginea campaniei electorale din Statele Unite sub titlul „Proba de maturitate”. Note de lectură.
Alegerile preliminare americane din acest an au fost fără precedent. La finele unei campanii intense şi a unei lupte acerbe, mai ales în tabăra democraţilor, ne îndreptăm acum atenţia spre doi oameni politici, cum nu pot fi mai diferiţi. Barack Obama, tânărul democrat cu ţinută nonşalantă, poartă acum la rever o insignă cu steagul Statelor Unite, iar republicanul John McCain, un fervent susţinător al războiului din Irak promite deodată că până în anul 2013 vor fi retraşi militarii americani din această ţară. Electoratul american şi observatorii străini constată schimbări la ambii candidaţi. Un fapt deloc neobişnuit. Ceea ce se uită adesea e că nu doar candidaţii influenţează campania electorală a partidului lor ci şi că această campanie are o puternică influenţă asupra protagoniştilor. Cei doi candidaţi se prezintă astăzi altfel decât cu aprox. un an în urmă.

Ceea ce nu înseamnă că deosebirile dintre ei s-au redus între timp. Nu, dimpotrivă. Talentul retoric, chipul carismatic, dinamismul şi prospeţimea firească vârstei democratului Obama contrastează puternic cu discursul uşor monoton, vocea slabă şi statura ţeapănă a republicanului McCain, în vârstă de 71 de ani. Vârsta sa înaintată nu trebuie să fie neapărat un handicap. Potrivit sondajelor, americanii pun mai mult preţ pe experienţă şi puterea de a impune schimbări decât pe tinereţe. În tabăra republicană se aminteşte că de-a lungul istoriei au mai existat preşedinţi sau premieri în vârstă care au adus ţării lor prestigiu, cum ar fi Winston Churchill, Konrad Adenauer sau Charles de Gaulle.
Atitudinea uşor schimbată a candidaţilor e consecinţa temerilor manifestate de electorat. În timp ce lui Barack Obama, juristul de culoare absolvent de Harvard,  i se reproşa că ar fi prea elitist, prea de stânga şi prea puţin patriot, cu alte cuvinte nu un adevărat american, lui John McCain, ofiţerul alb, veteran de război i se reproşa că vrea să prelungească practic cele două mandate deţinute de Bush cu încă unul, că e prea războinic şi că nu-i pasă de grijile oamenilor.

Din toate aceste temeri şi acuzaţii Obama şi McCain au învăţat. Ca atare putem spune că au „profitat de campania electorală din ultimele luni”, citim în „Die Zeit. „Electoratul, adaugă autorul articolului va fi însă pe 4 noiembrie şi mai pragmatic. Americanii vor fi înainte de toate preocupaţi de întrebarea care dintre candidaţi va putea să soluţioneze problemele cu care se confruntă. Cu un an în urmă problema numărul unu a constituit-o războiul din Irak, astăzi temerile oamenilor sunt generate de criza economică internă. 80 la sută din americani sunt de părere că ţara se află pe un drum greşit. Mulţi şi-au pierdut optimismul şi privesc speriaţi spre viitor, o atitudine atipică pentru americani. Viitorul preşedinte de la Washington va trebui în consecinţă să rezolve două crize în acelaşi timp: una de politică externă şi alta internă, economică.

Is Turkey's Government Starting a Muslim Reformation?

by Daniel Pipes     (Jerusalem Post)

Accounts from Turkey suggest that the government is attempting a bold re-interpretation of Islam.
Its unusually named ministry of religion, the "Presidency of Religious Affairs and the Religious Charitable Foundation," has undertaken a three-year "Hadith Project" systematically to review 162,000 hadith reports and winnow them down to some 10,000, with the goal of separating original Islam from the accretions of fourteen centuries.
The hadith reports contain information about the sayings and actions of Muhammad, the prophet of Islam. They augment the Koran and have had a major role in shaping the Shari‘a (Islamic law), thereby deeply influencing Muslim life. Despite their importance, Muslim reformers have devoted little scrutiny to them, due to their vast size, unwieldy nature, and the challenge of discerning "sound" from "weak" hadiths.
One of the project's 85 theology professors, Ismail Hakki Unal of Ankara University, explains its goal: "The Koran is our basic guide. Anything that conflicts with that, we are trying to eliminate." The project website explained that its work is "an important step for carrying the universal message of the Prophet of Islam to the twenty-first century."
Mehmet Görmez, a senior lecturer in hadith at Ankara University and the vice-president of religious affairs, adds that the purpose is a scholarly one, to understand the hadith better: "We will make a new compilation of the hadith and re-interpret them if necessary." More broadly, Görmez explains, "The project takes its inspiration from the interpretations of the modernist vein of Islam. … We want to bring out the positive side of Islam that promotes personal honor, human rights, justice, morality, women's rights, respect for the other."

This means, for example, reinterpreting hadiths that "present women as inferior beings," such as those that encourage female genital mutilation, honor killings, and the prohibition of women traveling without their husbands. One participant, Hidayet Sevkatlı Tuksal, goes so far as to declare some hadiths as bogus because they intend "to ensure male domination over women." However, despite the intense current debate in Turkey over the headscarf, the project avoids that particular issue. Another sensitive topic concerns the right of Muslims to convert out of their faith; the project permits such conversions.
Some Turks have great hopes for the Hadith Project, which aims to produce a multi-volume book in Turkish, Arabic, and Russian by year's end. Taha Akyol, a political commentator, sees a revolution taking place. "In other countries you have reform of Islam pushed through by despotic or modernist regimes but in Turkey you are seeing the reform taking place in the middle classes. And that is real reform." Another commentator, Mustafa Akyol, believes that the revised hadiths "will be a step to change mindsets."
Fadi Hakura of Chatham House goes further, calling the project "somewhat akin to the Christian Reformation." He applauds the project being sponsored by the Justice and Development Party (AKP) of Prime Minister Recep Tayyip Erdoğan. AKP involvement means that "this reform movement is not being implemented by a secular group, but by the ruling [party, which] is very religious and conservative. So this is an authentic internal process of change."
Other observers are more skeptical. Hashim Hashimi, a former MP, for example, states that "There are established views on Islam and how it should be practiced that have been in place for 1400 years. And they aren't going to change any time soon." Even the head of the ministry, Ali Bardakoğlu, acknowledges that "we are not reforming Islam; we are reforming ourselves."
What to make of this initiative? Serious efforts to modernize Islam, which this appears to be, are most welcome. At the same time, one has to wonder about agendas when government intercedes in the subtle and even subversive domain of religious reform. Specifically, the AKP's Islamist nature arouses mistrust that the Hadith Project will limit itself to the relatively easy social issues and avoid the tougher political ones in order to fashion an ideologically more defensible Islam even while maintaining some of its more problematic aspects. Does the project's avoidance of the headscarf topic also imply its not taking up female legal rights, women marrying non-Muslim men, ribba (interest on money), jihad, the rights of non-Muslims, and the creation of an Islamic order?
By limiting its subject matter, the project might forward Islamism more than modernize Islam. True reform awaits true reformers – not Islamist functionaries but independent, modern individuals intent on aligning Islam with the best of modern mores.

 Pământul nu se mai opreşte în China

 de Petra Aldenrath   (DW)

La opt zile după devastatorul cutremur din sudul Chinei, mai multe replici au declanşat panică printre supravieţuitori şi forţele de intervenţie
În cursul nopţii trecute, parcările publice din metropolele gigant Chongquing şi Chengdu semănau cu campinguri cu zeci de mii de corturi. Seismologii au avertizat asupra unei posibile replici puternice. După cum susţine agenţia de presă Xinhua, nu este exclus ca intensitatea unui un nou seism să ajungă la 6 până la 7 grade pe scara Richter.

Locuitorii sunt informaţi prin intermediul televiziunilor, al radiourilor sau prin SMS-uri, explică reportera ARD Ariane Reimers, care se află în zona calamitată: "Oamenii sunt extrem de panicaţi. Şi-au părăsit locuinţele. În zonele în care mai trăiesc oamenii, au încercat pur şi simplu să fugă de acasă."
Peste cinci mii de replici seismice
Milioane de locuitori din metropolele chineze au trecut din nou prin momente de groază: dar, în apropierea epicentrului - în zonele rurale sau izolate - cea mai puternică replică a atins 5 grade pe scara Richter. După cutremurul de acum 8 zile, seismologii au înregistrat nu mai puţin de 5600 de replici. Ele afectează acţiunile echipelor de salvare şi pun în pericol viaţa celor chemaţi să îi scoată de sub dărâmături pe eventualii supravieţuitori.

"Dacă ar avea loc un nou cutremur cu o magnitudine de 6,5 grade, casele care oricum sunt distruse s-ar putea prăbuşi, periclitând viaţa oamenilor. Iar munţii de moloz ar îngropa alte mii de supravieţuitori. Deci, un nou seism de 6-7 grade ar avea urmări inestimabile", explică Ariane Reimers, aflată în zona calamitată.
Echipele de intervenţie mai caută încă supravieţuitori. Dar minunile sunt din ce în ce mai rare. Numărul victimelor creşte de la oră la oră. Cutremurul a ucis foarte mulţi copii. Mii de şcoli s-au prăbuşit. Părinţii acuză: "Ar fi fost mai bine construite clădirile, copii ar fi trăit acum", susţin tot mai mulţi chinezi disperaţi.
Un expert chinez în domeniul protecţiei în situaţii de catastrofe explică: "Constructorii în zonele rurale nu dispun de tehnologii bune şi nici nu se gândesc la măsuri de prevenire în caz de cutremur. Nu cunosc planurile de construcţie ale caselor distruse, ca atare nu pot spune cu certitudine că au fost greşit construite. Dar nu pot exclude nici folosirea unor materiale de construcţie neadecvate sau o superficială verificare a planurilor iniţiale", Shi Weixing.

Autorităţile locale din Sichuan au anunţat că vor verifica planurile de construcţie ale clădirilor prăbuşite şi vor lua măsuri drastice,dacă vor descoperi greşeli. În China se formează acum un Consiliu de Experţi care să elaboreze planuri pentru zonele cu risc seismic ridicat. După cum anunţat ieri surse din cadrul Consiliul de stat chinez, se va discuta şi despre sensul aşezărilor omeneşti de-a lungul faliei seismice din provincia Sichuan.

Forum economic şi probleme politice     (DW)

La Sharm el Scheich continuă lucrările Forumului Economic Mondial dedicat Orientului Apropiat şi Mijlociu. Temele discutate nu sunt însă doar de natură economică.
La Sharm el Scheich continuă lucrările Forumului Economic Mondial dedicat Orientului Apropiat şi Mijlociu. Temele discutate nu sunt însă doar de natură economică.

Mediator în conflictul dintre Israel şi palestinieni, preşedintele egiptean Hosni Mubarak s-a întâlnit în cursul dimineţii şi cu ministrul israelian al apărării, Ehud Barak. De altfel, liderul israelian are programate discuţii şi cu şeful serviciilor secrete egiptene Omar Suleiman, întâlnirile având loc în paralel cu dezbaterile pe teme politice şi economice, găzduite în staţiunea egipteană.

Hamas-ul, care a preluat controlul asupra Fâşiei Gaza în luna iunie anul trecut solicită Israelului să renunţe la blocada impusă teritoriilor locuite de palestinieni, în schimbul încetării atacului cu rachete.
Ieri, Premierul Ehud Olmert declara că Israelul a fost "foarte aproape" de a decide următorii paşi pentru stoparea atacurilor armate palestiniene.
"În nici o circumstanţă nu putem accepta continuarea situaţiei din sudul ţării în regimul din ultimele luni, am ajuns la momentul în care trebuie să luăm o decizie", spunea Olmert ieri în timpul unei şedinţe de guvern.
Reprezentanţi ai Hamas şi ai Damascului aşteptaţi la Sharm el Scheich
Astăzi însă, o delegaţie a Hamas şi-a anunţat prezenţa la lucrările forumului economic de la Sharm el Scheich. Agenţiile de presă informează că, cel mai probabil, în cursul serii, reprezentanţi ai guvernului de la Damasc, conduşi de Musa Abu Marzuq, vor sosi şi ei în Egipt.
Prezent la deschiderea lucrărilor forumului, preşedintele american George W. Bush a discutat cu omologul său palestinian, Mahmud Abbas, la final declarând:
"Mă doare inima văzând cum se pierde imensul potenţial al poporului palestinian. Sunt oameni buni, inteligenţi, capabili, care dacă ar avea o şansă şi-ar construi o patrie adevărată", spunea Bush.
Şeful administraţiei de la Casa Albă a devenit ceva mai concret în declaraţii, după ce în timpul vizitei la Ierusalim, evitase orice referire la planul de pace, pe care îl dorea conturat până la finalul mandatului său la Casa Albă.
"Susţin cu tărie soluţia a doua state independente", declara George W. Bush.
Israelul rămâne însă îngrijorat de o posibilă întărire a Hamasului, cu ajutorul Iranului, după cum declara în această dimineaţă Amos Gilas, consilier pe probleme politice în ministerul israelian al apărării.
În ciuda apelurilor privind o operaţiune militară pe scală largă, foşti ofiţeri şi membri ai serviciilor de securitate israeliană s-au declarat în favoarea negocierilor cu Hamas-ul.
În schimbul încetării atacurilor cu rachete, Hamas susţine ridicarea blocadei din Gaza şi redeschiderea graniţelor, mai ales la frontiera cu Egiptul.
Iar Israelul a cerut atât oprirea atacurilor cu rachete cât şi a traficului cu arme din zona peninsulei Sinai, dar şi continuarea negocierilor pentru eliberarea soldatului Gilad Shalit, capturat de militanţii palestinieni în 2006.

Posibilă revitalizare a proiectului Nabucco    (BBC)

Preşedintele Turkmenistanului a purtat convorbiri cu omologul său din Azerbaidjan în cadul unei vizite care marchează o încălzire a relaţiilor, şi ar putea revitaliza proiectul Nabuco privind construcţia unei conducte de gaze naturale spre Europa.
La o conferinţă de presă comună, gazda, preşedintele Ilham Aliyev, a declarat că părereile lor în această chestiune coincid.
România este participantă la proiectul Nabuko, dar acesta a apărut în ultima vreme lipsit de şanse.
Rusia a lansat un proiect rival, în care conducta spre Europa ar tranzita teritoriul său şi ar ocoli România.
Vizita preşedintelui turkmen la Baku era de mult aşteptată. Ea reînnoieşte speranţele celor care sprijină proiectul Nabuco privind o conductă care să transporte gazul din Asia Centrală spre vest, fără să treacă prin Rusia, reducând astfel dependenţa energetică a Europei faţă de Kremlin.
Până acum însă, proiectul Nabuko a stagnat, în parte datorită unei vechi dispute între Turkmenistan şi Azerbaijan, pe teritoriul căruia ar trebui să tranziteze gazul.
Disputa se referă la drepturile de proprietate asupra zăcămintelor de petrol din Marea Caspică şi durează de aproape două decenii.

Dar după moartea în 2006 a liderului turkmen Saparmurat Niyazov, succesorul său a început să scoată ţara din izolare, şi s-au îmbunătăţit şi relaţiile între Turkmenistan şi Azerbaijan.
Diplomaţii europeni şi americani au urmărit cu atenţie vizita de astăzi, cu speranţa că ea ar putea revitaliza si proiectul Nabuko. Preşedintele Turkmenistanului a purtat convorbiri cu omologul său din Azerbaidjan în cadul unei vizite care marchează o încălzire a relaţiilor, şi ar putea revitaliza proiectul Nabuco privind construcţia unei conducte de gaze naturale spre Europa.
La o conferinţă de presă comună, gazda, preşedintele Ilham Aliyev, a declarat că părereile lor în această chestiune coincid.
România este participantă la proiectul Nabuko, dar acesta a apărut în ultima vreme lipsit de şanse.
Rusia a lansat un proiect rival, în care conducta spre Europa ar tranzita teritoriul său şi ar ocoli România.
Vizita preşedintelui turkmen la Baku era de mult aşteptată. Ea reînnoieşte speranţele celor care sprijină proiectul Nabuco privind o conductă care să transporte gazul din Asia Centrală spre vest, fără să treacă prin Rusia, reducând astfel dependenţa energetică a Europei faţă de Kremlin.
Până acum însă, proiectul Nabuko a stagnat, în parte datorită unei vechi dispute între Turkmenistan şi Azerbaijan, pe teritoriul căruia ar trebui să tranziteze gazul.
Disputa se referă la drepturile de proprietate asupra zăcămintelor de petrol din Marea Caspică şi durează de aproape două decenii.
Dar după moartea în 2006 a liderului turkmen Saparmurat Niyazov, succesorul său a început să scoată ţara din izolare, şi s-au îmbunătăţit şi relaţiile între Turkmenistan şi Azerbaijan.
Diplomaţii europeni şi americani au urmărit cu atenţie vizita de astăzi, cu speranţa că ea ar putea revitaliza si proiectul Nabuko.

Schimbarea la faţă a Chinei?

 de Astrid Freyeisen (DW)

Deschiderea şi rapiditatea cu care regimul comunist chinez a reacţionat la catastrofa iscată în sudvestul ţării de recentul seism a suscitat laude din partea forurilor internaţionale. Cât de îndreptăţite sunt ele oare?
ONU de pildă   a salutat reacţia oficialităţilor de la Beijing. Nu altfel sunt şi unele ecouri apărute în presa apuseană. Care n-a uitat însă nici reversul acestui regim. S-a schimbat el oare, la faţă?
Chinezii, din care mulţi sunt superstiţioşi, se aşteptau ca 2008 să fie un an bun. Cifra 8, e una de noroc, numai bună pentru un an olimpic în China. Dar anul şobolanului rău a început. L-a precedat năvala zăpezilor, în sudul ţării, în ianuarie. A continuat apoi cu revolta oprimaţilor tibetani în martie, şi cu sângeroasa represiune declanşată, în reacţie, de regimul comunist chinez. Au urmat protestele occidentale şi viforoasele contraproteste, pline de o ură, pe cât de virulentă, pe atât de naţionalistă, ale multor chinezi.
Cataclism cu urmări nebănuite
Mai nou s-a abătut asupra ţării un cataclism, al cărui bilanţ funest, la două zile de la devastatorul seism, e departe de a fi clar.

Dar, în mod suprinzător, regimul n-a recţionat după obişnuitele tipare comuniste. China oficială a răspuns provocării într-un stil occidental, fără să cosmetizeze, fără să muşamalizeze şi fără ca să oculteze.
In mod normal, propaganda regimurilor totalitare se simte silită să pretindă că sub "luminoasa conducere a ţării", toate lucrurile merg din bine spre mai bine. Nici dezastrelor naturale nu li se permite să deranjeze imaginara armonie pusă în scenă de buletinele de ştiri.  

De această dată însă mediilor chineze li s-a dat voie, din capul locului, să spună adevărul.  De atunci încoace, televiziunea prezintă hărţi, imagini, bilanţuri ale victimelor şi actualizări ale acestora. Reporterii informează despre imensa tragedie umană şi problemele uriaşe cu care se confruntă echipele de salvare. Experţii n-au fost împiedicaţi să afirme că zona sinistrată este extrem de ameninţată de cutremure. Ziariştii străini n-au fost opriţi de altfel ultra-severa cenzură să se deplaseze în regiunea afectată de criză şi să relateze de la faţa locului. Şi nici voinţei de a ajuta a străinătăţii nu i s-au pus uzualele beţe în roate.
Neobişnuită s-a vădit şi reacţia oficialilor. Ca niciodată, premierul Wen Jiabao a decolat la două ore după catastrofă, spre a se îndrepta, însoţit ce-i drept de reporterii televiziunii de stat, către provincia pustiită de seism.
Regula regimurilor totalitare, comuniste, sau nu, este să-i arate pe liderii politici doar în clipa în care pot afirma că ar fi rezolvat o problemă. Despre care se pretinde că nici n-ar exista, înainte de a fi fost soluţionată. Până acum, China n-a făcut excepţie de la această regulă.
Învăţămintele trecutului
Pare, ca atare, că anumite personaje cheie din conducerea chineză au început să înveţe din greşelile trecutului. S-ar putea ca unii demnitari să considere că nu-şi mai pot permite titluri negative înaintea Jocurilor Olimpice. În acest caz se pune întrebarea de ce nu intervin spre a obliga regimul dictatorial birman, al cărui principal susţinător e China comunistă, să-şi modifice atitduinea destructivă faţă de propria populaţie? 
Oricum, schimbarea este salutară. Se va putea impune însă, la conducerea de la Beijing, grupul reformiştilor şi al liderilor care mai gândesc? Sau vor reveni în prim plan capetele de beton?
Multe vor depinde de reacţia populaţiei la noua deschidere a executivului, devreme ce în China comandamentul suprem e unitatea, căreia i se atribuie prioritatea maximă.
În ce-o priveşte, superstiţia nu favorizează schimbarea. Fiindcă, din unghiul multor chinezi, cutremurele sunt o piază rea.   

Barack Obama, la un pas de nominalizare

 de Alina Anghel   (Adev.)

 Fostul candidat democrat John Edwards şi-a anunţat ieri susţinerea pentru Barack Obama, în cadrul unei reuniuni electorale din Grand Rapids, Michigan. "Motivul pentru care mă aflu aici în această seară este că alegătorii democraţi din America au ales şi la fel am făcut şi eu.
Există un om care ştie în sufletul lui că a venit vremea să unificăm America, iar acel om este Barack Obama!", a spus fostul candidat la vicepreşedinţia SUA. Sprijinul lui Edwards, care şi-a suspendat campania în ianuarie, era râvnit atât de Clinton, cât şi de Obama.

Susţinerea fostului senator de Carolina de Nord, foarte popular în rândul albilor din clasa de mijloc, vine la o zi după ce senatorul de Illinois a pierdut votul acestora în Virginia de Vest. Edwards are 19 delegaţi obţinuţi în alegerile primare. El i-ar putea convinge să voteze în favoarea lui Obama la Convenţia din Denver, deşi regulile partidului nu-i obligă pe aceştia să-l susţină pe senatorul de Illinois.
Analiştii politici spun că hotărârea fostului senator de Carolina de Nord nu-i surprinde, în condiţiile în care cei doi obişnuiau să facă echipă împotriva lui Clinton în cadrul dezbaterilor televizate ce au precedat retragerea lui Edwards. El afirma săptămâna trecută că "domnul Obama este clar candidatul ce va fi nominalizat". Presa americană nu exclude posibilitatea unui tandem Obama - Edwards.

CNN apreciază că Obama o conduce pe Clinton la o diferenţă de aproape 200 de delegaţi, fosta primă doamnă nemaiavând practic cum să-l devansese. Tot ieri, Obama a primit sprijinul a încă cinci superdelegaţi. Mai mult, dintre cei şase candidaţi care au intrat în cursa democrată alături de Obama şi Clinton, patru şi-au anunţat deja susţinerea pentru senatorul de Illinois.

 Ajutoare pentru China

de Petre Iancu   (DW)

 Bilanţul victimelor cutremurului, care s-a abătut asupra Chinei se agravează pe zi ce trece.
Marţi după-amiază numărul lor se cifra, conform autorităţilor, la peste 12.000. Între timp ţările occidentale şi organizaţiile umanitare au şi anunţat un prim set de măsuri menite să ajute China să facă faţă dezastrului.
După ce s-au concentrat zile în şir, în zadar, asupra victimelor ciclonului din Myanmar, cărora nu li s-a putut veni în ajutor din cauiza regimului dictatorial din această ţară, a venit rândul Chinei, principalul sponsor al guvernului birman, să aibă nevoie de asistenţă. In reacţie la seismul care a devastat sudestul Chinei, principalele puteri occidentale au anunţat încă de marţi că pun la dispoziţia Crucii Roşii Internaţionale milioane de euro, ca primă tranşă a unor ajutoare mai ample.

Guvernul de la Berlin a promis 500.000 de mii de euro, a declarat în Rusia, ministrul de externe  german, Frank Walter Steinmeier. Şi omologul său britanic, Miliband, a anunţat că Londra „e gata să ajute China”. Marea Britanie a făgăduit un milion de euro.

Trimişii unor organizaţii umanitare  britanice precum Oxfam, Save the Children şi International Rescue Corps se îndreptau marţi spre epicentrul seismului, în districtul Wenchuan, din provincia Sichuan, pentru a participa la dezgroparea celor prinşi sub dărâmături, ori a aduce sinistraţilor apă, corturi, alimente, medicamente şi materiale şcolare pentru copii.  
La rândul său, Preşedintele SUA, George Bush, care  i-a transmis condoleanţe omologului său chinez, Hu Jintao, a avansat o ofertă iniţială de o jumătate de milion de dolari.
Bush a ţinut să abordeze însă, totodată, în convorbirea sa telefonică purtată cu preşedintele Chinei comuniste şi chestiuni de interes politic, precum tulburările din Tibet. Liderul de la Casa Albă a încurajat regimul chinez să continue pe drumul dialogului şi contactelor cu dalai Lama, după ce reprezentanţii liderului spiritual tibetan au fost primiţi de autorităţile de la Beijing.
În răstimp, oficialităţile Chinei comuniste au reacţionat la indignarea generală provocată de insistenţa organizatorilor de a profita până la capăt de showul torţei olimpice şi au anunţat restrângerea ceremoniilor de pe traseul ei.   

Dmitri Medvedev a depus jurământul    (BBC)

 Rusia are un nou preşedinte. Dmitri Medvedev a depus miercuri jurământul ca şef al statului în cadrul unei ceremonii pline de fast la Kremlin. În primul său discurs, el a spus că respectul faţă de lege va caracteriza preşedinţia sa şi că vor fi lărgite libertăţile individuale - civile şi economice.
Fostul preşedinte Vladimir Putin a spus în discursul său de rămas bun că obligaţia de a servi Rusia a fost şi rămâne cea mai mare datorie a sa.
După cum transmite corespondentul BBC la Moscova, faptul că fostul preşedinte Vladimir Putin va deveni prim ministru ridică însă întrebarea cine va deţine cu adevărat controlul în Rusia.
Cu mâna pe Constituţia Rusiei - un volum roşu, îmbrăcat în piele, Dmitri Anatolevici Medvedev a rostit jurământul de inaugurare ca şef de stat.
"Jur ca în calitate de preşeidnte al Federaţiei Ruse să respect şi apăr libertăţile individuale, să apăr Constituţia, să protejez suveranitatea şi independenţa, securitatea şi integritatea statului şi să servesc cu loialitate poporul", a spus Dmitri Medvedev.
Discursul de adio al lui Vladimir Putin
Şi astfel s-a făcut transferul puterii prezidenţiale de la Vladimir Putin la protejatul său, a cărui alegere a fost asigurată prin girul dat de popularul fost preşedinte.

În discursul său de rămas bun, domnul Putin a spus că a făcut unele greşeli în cei opt ani la putere, dar a obţinut şi rezultate importante, şi şi-a îndeplinit promisiunea de a servi naţiunea rusă.
"Cu opt ani în urmă când am depus prima oară jurământul ca preşedinte, am promis că voi munci deschis şi cinstit în slujba poporului şi statului şi nu mi-am încălcat promisiunea", a spus domnul Putin.
"Sunt convins că moralitatea puterii şi responsabilitatea sunt condiţia principală a încerderii poporului, nu mai puţin importante decât experienţa şi competenţa profesională", a spus Vladimir Putin.
El a adăugat că obligaţia de a servi Rusia a fost şi rămâne principala lui datorie şi că va continua pe această cale tot restul vieţii.
Cine va avea puterea?
După cum transmite corespondentul BBC la Moscova, faptul că Vladimir Putin urmează să devină prim ministru în mai puţin de 24 de ore, îi face pe mulţi să se întrebe cine va deţine cu adevărat controlul în Rusia.
Iar faptul că Rusia devine tot mai bogată şi puternică datorită resurselor de petrol şi gaze naturale, face întrebarea şi mai presantă.
Este clar că domnul Putin are intenţia să rămână în fruntea politicii ruse, poate chiar cu intenţia de a reveni la Kremlin după 2012.
Până atunci, el va împărţi puterea cu noul preşedinte, o personalitate oarecum enigmatică şi care îşi datorează exclusiv ascensiunea lui Vladimir Putin.

Unii cred însă că noul preşedinte îşi va promova cu timpul propriile idei şi, în discursul de inaugurare, Dmitri Medvedev a părut într-adevăr să aducă ceva relativ nou.
"Dragi cetăţeni ai Rusiei, dragi prieteni, tocmai am depus jurământul ca preşedinte. Este un angajament faţă de poporul Rusiei, şi chiar în primele rânduri este promisiunea de a respecta şi apăra drepturile oamenilor, drepturile poporului", a spus Dmitri Medvedev.
"Acestea sunt valorile cele mai înalte ale societăţii noastre şi scopul întregii activităţi a statului. Prin urmare eu cred că acesata este prioritatea activităţii mele - dezvoltarea în continuare a libertăţilor civile şi economice", a spus noul preşedinte al Rusiei.

Copilăria Musulmană a lui Barack Obama

 

de Daniel Pipes   (Jerusalem Post)

 Pe măsură ce candidatura lui Barack Obama este supusă unui scrutin sporit,ceeace declară el în legătură cu educaţia sa religioasă merită o revizuire atentă privitoare la dezvăluirile legate de integritatea candidatului.
Obama spunea in Decembrie,“ Am fost întotdeauna creştin,”şi a dezminţit cu emfază că ar fi fost vreodată musulman. “Singura conexiune avută cu Islamul este că bunicul meu din partea tatălui a venit dintr-o astfel de ţară [Kenya].

Insă eu nu am practicat niciodată Islamul.” In Februarie, el susţinea :” N-am fost niciodată musulman…..în afară de numele meu şi a faptului că am trăit într-o ţară cu o mare populaţie musulmană, pentru 4 ani, pe când eram copil [Indonezia, 1967-71], am o foarte redusă legătură cu religia islamică.”
“Totdeauna” şi “niciodată” lasă foarte puţin loc echivocului. Insă multe informaţii factuale, culese în special din presa Americană, sugerează ca, în perioda creşterii sale, candidatul democrat la preşedenţie s-a văzut pe sine şi a fost văzut de alţii, ca musulman.
Tatăl kenian adevărat al lui Obama: In Islam, religia se ia după tată. Barack Hussein Obama, Sr. (1936–1982) a fost un musulman care şi-a numit băiatul Barack Hussein Obama, Jr. Numai copii musulmani sunt numiţi “Hussein”.

Familia indoneziană a lui Obama.: Tatăl adoptiv, Lolo Soetoro, a fost de asemenea musulman. In realitate, după cum a explicat sora vitregă a lui Obama, Maya-Soetoro-Ng lui Jodi Kantor de la New York Times: “ Toată familia mea a fost musulmană şi majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut erau musulmani.” Intr-o publicaţie indoneziană, Banjarmasin Post, se vorbeşte despre un fost coleg de clasă, Rony Amir, care îşi aminteşte că “Toate rudele tatalui lui Barry erau musulmani devotaţi.”
Scoala Catolică: Nedra Pickler de la Associated Press relatează că “ documentele indică faptul că el s-a înscris ca musulman” la Scoala Catolică din clasa I-a până într-a III-a. Kim Barker de la Chicago Tribune, confirmă că Obama se afla ca musulman pe forma de înregistrare la Scoala Catolică.” Un blogger care scrie sub numele de "Un American Expatriat din Asia de Sudest" a găsit că "Barack Hussein Obama era înregistrat sub numele de ‘Barry Soetoro’, numărul serial 203 şi a intrat la Scoala Primară Franciscană Asisi, la 1 Ianuarie 1968 fiind repartizat la clasa I-a B… Religia lui Barry era trecută ca Islam.”
Scoala de stat: Paul Watson de la Los Angeles Times a aflat de la indonezieni familiari cu Obama pe când acesta trăia la Jakarta că “el era înscris de către familia sa, ca musulman la amble şcoli unde a studiat.” Haroon Siddiqui de la Toronto Star a vizitat şcoala de stat la care a studiat Obama şi a aflat că “Trei dintre profesorii săi au declarat că el era înregistrat ca musulman.” Deşi Siddiqui atenţionează că “ arhivele şcolii lipsind, ele fiind distruse de gândaci, trebuie să ne bazăm pe schimbătoarele amintiri ale oamenilor,” el citează un singur profesor pensionar, Tine Hahiyari, retractând convingerea sa anterioară asupra faptului că Obama fusese înregistrat ca musulman.

Scoala Koranului: In autobiografia sa, Vise despre tatăl meu, Obama povesteşte despre unele necazuri avute din cauză că s-a strâmbat în timpul orei de studiul Koranului, dezvăluind astfel că era musulman, deoarece în acele vremuri elevii indonezieni participau la orele de religie potrivite religiei proprii. Desigur Obama îşi aminteşte de acele ore de clasă: Nicholas D. Kristof de la New York Times, scrie că Obama “îşi aduce aminte de primele versuri de chemare la rugăciune arabe, recitândui-le [lui Kristof], cu un accent perfect.”
Prezenţa la moschie: Sora vitregă a lui Obama îşi amintea că “familia era prezentă la moschie pentru marile evenimente comunale”. Watson a aflat de la prieteni din copilărie că “Obama mergea uneori vinerea la rugăciune la moscheia locală.” Barker a aflat că “Obama ocazional mergea cu tatăl său vitreg la moscheie, pentru rugăcinile de Vineri.” Un prieten din Indonezia, Zulfin Adi, declară că Obama “era musulman. Mergea la Moscheie. Mi-l amintesc purtând “sarong-ul”( o parte de îmbrăcăminte proprie musulmanilor)
Credinţa: Obama, el însuşi spune că în perioada când trăia în Indonezia, o ţară musulmană, n-a practicat [Islmul]”, implicit acceptând o identitate musulmană. Indonezienii diferă în amintirile lor despre el. Unul dintre ei, Rony Amir, îl descrie pe Obama ca “destul de religios în credinţa islamică, în acele vremuri ”.

Faptul că Obama a fost născut şi crescut ca musulman şi faptul că el a părăsit această credinţă pentru a deveni creştin, nici nu-l califică, nici nu-l descalifică pentru a deveni preşedintele Statelor Unite. Dar dacă el a fost născut şi crescut ca musulman şi azi ascunde acest fapt, este o dovadă de înşelătorie majoră, o fundamentală impersonare care are implicaţii profunde asupra caracterului său ca şi a calificării sale de a fi preşedinte.

 
Diferenţa de gen în Partidul Democrat american

 de Michael COHEN   (Cadr. Pol.)

 Într-un sondaj Gallup realizat în SUA în 1936, oamenii erau întrebaţi dacă ar vota pentru o femeie ca preşedinte, „în cazul în care aceasta ar fi competentă în toate celelalte privinţe„. Doar 31 la sută au răspuns afirmativ. Gallup a schimbat ulterior formularea, iar în perioada în care se năştea Hillary Clinton, o cvasimajoritate de 50 la sută îşi afirma disponibilitatea de a vota pentru o „femeie competentă„, dar aproape la fel de mulţi, 47 la sută, răspundeau negativ. Întrebaţi acelaşi lucru astăzi, o majoritate copleşitoare a subiecţilor – peste 90 la sută – răspund că ar vota o femeie competentă.
Nu doar disponibilitatea de a vota o femeie s-a schimbat dramatic în timp, ci şi atitu­di­nea legată de prezenţa femeilor în politica SUA. Atunci când Centrul Naţio­nal de Cercetare a Opiniilor de la Univer­sitatea din Chicago punea pen­tru prima dată, în 1974, întrebarea dacă majoritatea bărbaţilor sunt mai potri­viţi din punct de vedere emoţional decât majoritatea femeilor, puţin peste patru din zece, 44 la sută, răspundeau că da, în timp ce 49 la sută nu erau de această părere. Ultima dată când a fost pusă această întrebare, marea majoritate a răspuns că nu există diferenţe.

Într-un sondaj ABC News/Wa­shing­ton Post de la începutul lunii februarie, Clinton era percepută ca “liderul mai puternic” cu un avantaj substanţial faţă de Obama, de 58 faţă de 34 la sută, şi conducea cu opt puncte pro­centuale şi în ce priveşte abordarea faţă de problema Irakului. Şi în rândul populaţiei în ansamblul său s-au dimi­nuat îndoielile legate de capa­citatea de conducere a femeilor în aceste probleme-cheie.
În competiţia democrată, Hillary Clin­ton a fost susţinută de popu­la­ri­tatea sa extraordinară în rândul fe­meilor. În jur de 60 la sută dintre demo­craţi sunt femei, în timp ce la republicani şi independenţi balanţa înclină în favoarea bărbaţilor. Femeile au votat în număr masiv în cadrul ale­gerilor primare din Partidul Democrat anul acesta, peste 55 la sută din vo­turile exprimate aparţinând de regulă femeilor.
In aşa-numita “super-marţi”, femei­le au reprezentat 57 la sută din elec­torat şi au votat cu Clinton într-o majo­ritate de 10 la sută. În Wisconsin, vo­turile femeilor au fost împărţite în mod egal, fapt care i-a făcut pe unii analişti să sugereze că întâmpină probleme în campanie, dată fiind poziţia sa slabă în rândul electoratului său cheie, femeile. Dar femeile au revenit în Ohio şi Texas. În Ohio, femeile au reprezentat 59 la sută din alegători, faţă de 52 la sută în 2004. În Texas, ele au reprezentat 57 la sută. În ambele state, votul femeilor a ajutat-o să obţină rezultate finale pozitive.
Încă din anii 1980 mult-discutata prăpastie între femei şi bărbaţi în politica SUA a fost interpretată în special din perspectiva diferenţelor dintre partide. În 1980, 36 la sută dintre bărbaţi au votat cu Jimmy Carter şi 55 la sută cu Reagan. Femeile şi-au împărţit voturile, 45 la sută pentru Carter şi 47 la sută pentru Reagan.
Diferenţa dintre sexe este în prezent o trăsătură permanentă a politicii americane. Femeile înclină constant spre candidaţii democraţi la preşedinţie, iar bărbaţii spre repu­bli­cani.
În 1980 a fost prima dată când numărul de votanţi bărbaţi a fost egal cu cel al femeilor. La alegerile din 2004, potrivit Census Bureau, voturile femeilor au fost cu aproape 9 milioane mai numeroase decât ale bărbaţilor.
Diferenţa de gen are astăzi o dimensiune intra-partinică puternică, evidenţiată de competiţiile democrate în care bărbaţii au fost mai puţin dis­puşi să o voteze pe Hillary Clinton. În Ohio, Clinton a câştigat o majoritate substanţială din voturile femeilor (57 faţă de 41 la sută), dar cu mare greutate în rândul bărbaţilor – 50 faţă de 48 la sută. În Texas, l-a bătut pe Obama cu 55 faţă de 44 la sută în rândul femeilor; dar între bărbaţi, Obama a câştigat foarte greu, 50 faţă de 48 la sută. De ce bărbaţii şi femeile din Partidul Democrat văd cursa în termeni diferiţi? În timp, sondajele de opinii au confirmat o schimbare majoră în atitudinea la nivel naţional faţă de implicarea femeilor în politică. Dar ele nu oferă răspunsuri clare asupra dimensiunii intra-partinice a diferenţei de gen care a constituit o trăsătură atât de evidentă a cursei democrate din 2008.

Riscurile cu care se confruntă economia României    (BBC)

 Un raport al agenţiei de rating Moody’s semnalează o serie de riscuri cu care se confruntă economia românească.
Din document reiese că majoritatea pericolelor sunt generate de politicile fiscale ale guvernului, de creşterea deficitului de cont curent şi cea a creditelor.
Cel mai semnificativ risc este legat de deficitul de cont curent ridicat, respectiv de dezechilibrul între exporturile mici şi importurile masive şi între intrările şi ieşirile de valută.
Potrivit Moody’s, "turbulenţele actuale de pe pieţele internaţionale au sporit posibilitatea ca un şoc extern să cauzeze probleme la nivel economic în următoarele 12 sau 18 luni".

Românii cer tot mai mulţi bani prin credite şi această cerere depăşeşte deja oferta care - dată fiind criza internaţională - ar putea "seca" brusc cu efecte negative asupra economiei.
Tot Moody’s apreciază însă că atât guvernul, cât şi sistemul bancar ar putea "rezista unui şoc economic moderat".
Prudenţă
Reprezentantul Asociaţiei analiştilor financiar-bancari Ionuţ Dumitru spune că băncile din România sunt conştiente de pericole şi au luat deja măsuri.
"Riscul este ca, pe partea de creditare, populaţia sau agenţii economici să-şi asume riscuri mai mari. Dar zic că băncile în ultima perioadă au o atitudine destul de prudentă în România, au strategii de risc destul de bine puse la punct, astfel încât nu cred că vor exista probleme pe portofoliul de creditare. Cred că băncile sunt pregătite şi majoritatea băncilor cu acţionariat străin şi cu reputaţie internaţională destul de ridicată nu cred că au probleme în managementul riscului", a declarat la BBC Ionuţ Dumitru.
Reprezentantul Asociaţiei Analiştilor Financiar Bancari mai spune că, din păcate, doar 40% din intrările de valută s-au făcut pentru investiţii, ceea ce demonstrează că deficitul de cont curent nu este unul sănătos.
Şi analistul financiar Ilie Şerbănescu e de aceeaşi părere.
"Vreau să atrag atenţia că peste 70% din întregul deficit de cont curent al ţării se strânge la nivelul oraşului Bucureşti. În ce se concretizează: în maşini, în vile.... Dacă asta se numeşte prosperitate, o fi, dar în capitalismul sălbatic, nu în capitalismul de tip european". spune Ilie Şerbănescu.
Criticile raportului Moody's
Şi acest raport Moody’s critică, la fel ca rapoartele precedente, politicile fiscale ale guvernului, înclinat să majoreze salariile peste productivitatea muncii, să majoreze pensiile şi alte cheltuieli care nu alimentează, de exemplu, finanţarea reţelelor de transport sau producţia la standarde ridicate, adică elementele care duc la o creştere economică solidă.
Totuşi agenţia internaţională de rating apreciază faptul că "integrarea României în Uniunea Europeană a accelerat majorarea investiţiilor şi restructurarea macroeconomică", care trebuie însă să continue, recomandă Moody’s.
Semnale de alarmă similare au fost trase nu doar de instituţiile financiare internaţionale, de la Banca Mondială, la Fondul Monetar Internaţional, ci şi de Banca Naţională a României.
Oficiali ai BNR au apreciat că derapajele în salarizare, dar şi deficitul de cont curent - situat la 14% din produsul intern brut în 2007 - sunt cele mai mari provocări ale momentului.

Predicting the 2008 U.S. Presidential Election

 

by Daniel Pipes    (Jerusalem Post)

 Wed, 23 Apr 2008 at 8:39 PM

 In March 2004, I took a risk and in a blog titled "Predictions about the 2004 U.S. Presidential Election" stated that "I expect the U.S. presidential election in 2004 will be a Bush blow-out, reminiscent of 1984."
Today, I took a similar trip out on a limb and replied to a question about Barack Obama:

He is the first far-leftist possibly to become the Democratic candidate for U.S. president since George McGovern succeeded at this in 1972. Should Obama be nominated, I expect he will do less badly than McGovern (who won just 17 out of 537 electoral college votes), but he will also do very badly.
I wrote the above reply yesterday, before the Pennsylvania primary results had come in; today, John Judis published a piece along the same lines, "The Next McGovern?" in which he finds that, "if you look at Obama's vote in Pennsylvania, you begin to see the outlines of the old George McGovern coalition that haunted the Democrats during the '70s and '80s, led by college students and minorities." Also, Obama "seems to be acquiring the religious profile of the old McGovern coalition." Judis concludes: "There is nothing wrong with winning over voters who are very liberal and who never attend religious services; but if they begin to become Obama's most fervent base of support, he will have trouble (to say the least) in November." (April 23, 2008)

Hillary Clinton va fi pregătită să răspundă Iranului      (BBC)

 În timp ce alegătorii americani din statul Pennsylvania merg la urne pentru desemnarea candidatului Partidului Democrat la preşedinţie, senatoarea Hillary Clinton, candidată la nominalizare, a dat un avertisment dur în legătură cu programul nuclear al Iranului.
Într-un interviu televizat, doamna Clinton a fost întrebată cum va reacţiona dacă Iranul va lansa un atac nuclear împotriva Israelului.
Hillary Clinton a declarat televiziunii ABC că dacă acest lucru se va întâmpla când ea va fi preşedinte, va fi pregătită să răspundă Iranului.

"Vreau ca iranienii să ştie că dacă eu voi fi preşedinte în această situaţie, vom ataca Iranul", a spus doamna Clinton..
"Vreau să înţeleagă acest lucru, pentru că trebuie să se uite foarte atent la societatea lor, pentru că în orice stadiu va ajunge programul lor nuclear în următorii 10 ani, când s-ar putea gândi să atace Israelul, noi vom fi capabili să îi distrugem", a spus doamna Clinton.
"E un lucru neplăcut ce spun, dar oamenii care conduc Iranul trebuie să înţeleagă asta, pentru că astfel vor fi opriţi, probabil, să facă ceva nechibzuit şi tragic", a spus senatoarea Hillary Clinton.

Onoruri pentru Monica Lovinescu

 de Doinel Tronaru    (Ev.Z.)

 Moartea, la 84 de ani, a Monicăi Lovinescu, o mare personalitate a luptei anticomuniste şi a exilului românesc, a îndoliat de două zile societatea românească.
Cei care doresc să o comemoreze pe Monica Lovinescu pot veni, joi, la Casa Lovinescu din Bucureşti, deschisă special în acest scop între orele 11.00 şi 13.00. Fosta casă a criticului Eugen Lovinescu e situată pe Bd. Kogălniceanu, nr. 49. Tot joi, trupul neînsufleţit al scriitoarei va fi depus la Biserica Română din Paris, de pe Jean de Beauvais (în Cartierul Latin), iar slujba de înmormântare va fi oficiată de la ora 13.15 de un sobor de preoţi, printre care şi Iulian Nistea.

Incinerarea se va face joi, de la ora 15.00. Rămăşiţele sale şi ale lui Virgil Ierunca vor fi aduse, în următoarele săptămâni, în România. Mai multe asociaţii, organizaţii şi persoane fizice, printre care Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei pentru Condamnarea Comunismului, au adresat, ieri, o scrisoare deschisă preşedintelui şi premierului, prin care solicită decretarea doliului naţional în ziua înmormântării Monicăi Lovinescu, precum şi acordarea post-mortem a celor mai înalte distincţii din partea statului.
Totul a pornit de la demersul iniţiat, în ziua morţii Monicăi Lovinescu, de Alianţa Civică şi de vicepreşedintele acesteia, Sorin Ilieşiu. Mai multe organizaţii de revoluţionari susţin această cerere. Preşedintele Băsescu i-a conferit ieri, post-mortem, Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Mare Ofiţer. În ierarhia distincţiilor, ordinul conferit de Băsescu este cu o treaptă mai înalt decât cel care i-a fost acordat scriitoarei în 1999, de către Emil Constantinescu.

Americanii testeaza armele viitorului    (Cotid.)

Pentagonul a creat un prototip de avion cu arma laser, capabil sa distruga un tanc aflat la 15 km distanta.
Potrivit ziarului “Daily Telegraph”, fasciculul incalzeste instantaneu tinta, pina la citeva mii de grade Celsius, si poate taia rapid orice invelis metalic.
Arma va fi ajustabila, astfel incit tragatorul sa poata lovi fie rezervorul unui vehicul, care va fi astfel complet distrus, fie o roata sau o componenta a motorului. In a doua situatie, vehiculul ar fi imobilizat, insa soferul ar scapa nevatamat.
Pina acum, noua inventie nu a fost testata in zbor, insa primele experimente de acest tip vor incepe in cursul anului 2008. Laserul a fost initial montat pe un aparat Boeing 747 modificat. Ultimul prototip prevede insa utilizarea unui avion de transport de tip C130 Hercules, iar varianta finala a armei ar putea fi instalata pe o aeronava AC-130. 

 

Barak Obama în corzi

 de Ralph Sina    (DW)

 Hillary Clinton şi Barack Obama, cei doi candidaţi democraţi la preşedinţia Americii s-au confruntat în direct pe micile ecrane, participînd la o dezbatere tv intens aşteptată.   
Hillary Clinton şi Barack Obama, cei doi candidaţi democraţi la preşedinţia Americii s-au confruntat în direct pe micile ecrane, participînd la o dezbatere tv intens aşteptată.
In acest ultim duel tv disputat în direct, lui Hillary i s-a pus una din întrebările directe, care-i displac profund soţiei fostului preşedinte american Bill Clinton. Fiindcă ele nu permit decât răspunsul scurt cu da sau nu. „Credeţi că senatorul Obama îl poate învinge pe republicanul John McCain, sau nu?"
Iniţial, Hillary Clinton a evitat să dea răspunsul tranşant care i s-a cerut, refugiindu-se într-o digresiune. McCain, a subliniat ea, este un candidat excelent, bucurîndu-se de o foarte bună reputaţie, care va fi, prin urmare, greu de înfrânt. Pentru a-l învinge în lupta pentru Casa Albă va fi nevoie de contracandidat democrat extrem de bun, a spus ea.
Moderatorul postului american de  televiziune, ABC, n-a slăbit-o însă şi şi-a repetat întrebarea. La care Hillary, vădit conştientă că un răspuns negativ ar avea un impact nefavorabil asupra imaginii ei în rândul electoratului de stânga democrat, a răspuns chinuit, oarecum ironic şi prea puţin convinsă: „yes, yes, yes”
În ciuda repetatului răspuns afirmativ, fizionomia ei n-a lăsat să plutească nici o îndoială asupra adevăratelor ei opinii.
Clinton a sugerat de altfel în repetate rânduri, că-l consideră pe tânărul Obama un politician respectabil, dar mult prea vulnerabil pentru a face faţă veteranului patriot McCain, erou al războiului din Vietnam, în lupta pentru Casa Albă.

Ca pentru a-i da dreptate, Obama a călcat rău în străchini în ultimele zile. Luat de val, senatorul de culoare afirmase că muncitorii din zonele nedezvoltate ale ţării s-ar „refugia cu plăcere în religie, xenofobie şi obsesia armelor de foc”.
Declaraţia lui Obama a livrat a o cantitate apreciabilă de muniţie tuturor adversarilor săi politici din tabăra democrată şi republicană.
In dezbaterea televizată precedînd scrutinul din Pennsylvania, Obama a încercat să se apere, afundîndu-se însă şi mai rău în marasm. Potrivit lui, politicienii din Washington ar face recurs la religie ori de câte ori s-ar simţi neînţeleşi.
Clinton a obiectat cu dibăcie, reliefînd că şi bunicul ei a fost un simplu muncitor din Pennsylvania, nutrind o credinţă religioasă ferventă, care n-a constituit însă niciodată expresia unor frustrări politice. „Nu-mi vine să cred”, a spus Hillary textual, „că bunicul meu sau numeroşii oameni  din simpli din Pennsylvania au fost ori sunt credincioşi doar pentru că oficialităţile din Washington nu le acordă  suficientă atenţie”.
In genere Clinton a făcut o impresie bună în dezbaterea televizată, evoluînd cu siguranţă şi argumentând suveran.
Obama, dimpotrivă, e în corzi, între altele din pricina îndoielilor provocate de relaţia lui cu preotul parohiei sale, Jeremiah Wright. Preotul atacase virulent SUA, afirmând în repetate rânduri că America ar fi „un stat agresiv”, o ţară care ar fi provocat atentatele de la 11 septembrie prin propria ei politică.
Obama a declarat în context că n-ar fi ştiut de aceste deraieri ale preotului său. Fiindcă, potrivit lui n-ar fi fost „în ziua respectivă la biserică”.
Din doua una. Obama ori minte, ori e victima sigură a oricărei dezinformări, dacă nu e în stare să afle nici măcar ce se întâmplă în propria sa comunitate religioasă.  
În mod cert, analiştii vor continua să-l pistoneze intens în această chestiune.
 Intr-un singur punct domneşte deplina concordie între Clinton şi Obama. Dacă ar ajunge la Casa Albă, ambii ar retrage instantaneu trupele americane din Irak, lăsîndu-i pe irakieni de-a doua zi să se descurce singuri cu terorismul islamist.

O ultimă dezbatere Hillary Clinton - Barack Obama     (BBC)

 Hillary Clinton şi Barack Obama, cei doi senatori ai Partidului Democrat din Statele Unite care se luptă pentru a reprezenta formaţiunea în alegerile prezidenţiale din acest an, au susţinut ultima dezbatere înainte de alegerile primare care vor avea loc săptămâna viitoare în statul Pennsylvania.
Într-o încercare de a-şi revigora campania, doamna Clinton a criticat dur comentariile făcute de Barack Obama, în care acesta a catalogat votanţii din clasa muncitoare ca fiind nişte oameni care se agaţă de arme şi religie.
"Nu cred că bunicul meu sau tatăl meu sau orice alt om pe care am avut privilegiul să-l întâlnesc în Pennsylvania s-a agăţat vreodată de religie atunci când Washingtonul nu le dădea atenţie", a spus Hillary Clinton.
"Şi nu cred că oamenii apelează la arme când se simt frustraţi de deciziile guvernului. Pur şi simplu nu cred că acesta este modul în care gândesc americanii", a spus doamna Clinton.
De cealaltă parte, Barack Obama a susţinut că declaraţiile sale au fost interpretate greşit.
"Îmi dau seama că unii s-au simţit ofensaţi. Nu e pentru prima oară când fac o declaraţie, iar aceasta este interpretată greşit", a spus domnul Obama.

"Dar vreau ca lumea să înţeleagă că ce am vrut să spun este că americanii trec printr-o perioadă dificilă" a precizat domnul Obama.
Sondajele arată că în statul Pennsylvania favorită este Hillary Clinton, însă până acum la nivel naţional, Barack Obama a adunat mai multe voturi.

PRIMIM DE LA AVOCATUL PETRE COSTEA:

Petitia Internationala catre Congresul Mondial al Familiilor

 Dragii mei,

Va trimit alaturat  petitia internationala care Congresul Mondial al Familiilor tocmai a emis-o in sprijinul casatoriei in Romania. E semnata de 107 personalitati si institutii/organizatii importante din 22 de tari. Alianta Familiilor din Romania va inainta aceasta petite liderilor politici din Romania miine, presedintelui Camerei deputatilor, liderilor fiecarui partid politic, etc. Aceasta petitie denota seriozitatea luptei pentru familie si casatorie in zilele noastre nu numai in Romania ci in toata lumea. Va rog sa disiminati petitia, sa o publicati daca doriti, si, cel mai mult, sa va incurajati congregatiile sa se roage pentru finalizarea cu bine a proiectului de lege pentru protejarea casatoriei in Romania. In Aprilie-Mai camera deputatilor va supune la vot proiectul de lege deja votat in Senat. Fie ca Dumnezeu sa binecuvinteze Romania.

 Petre Costea, Esq.

Presedinte

Alianta Familiilor din Romania

One Riverway, Suite 1700

Houston, Texas 77056

Tel. 713-840-6410

Fax 713-622-1937

 

PETITION IN SUPPORT OF ROMANIA’S

DEFENSE OFMARRIAGE

Whereas the Alliance of Romania’s Families collected over 650,000 signatures on a petition for a defense-of-marriage amendment to the Romanian Constitution
Whereas Romania is a socially conservative country whose citizens are overwhelmingly religious
Whereas the Romanian Senate recently passed an amendment to that nation’s Family Code defining marriage as the “union freely consented to between a man and a woman”
Whereas the Romanian Chamber of Deputies is expected to take up the measure before its June recess.
Whereas the bureaucracy of the European Union in the past has attempted to intimidate those member-states defending traditional marriage and the natural family
Whereas Europe is plagued by below-replacement birthrates
Whereas the average birthrate for the EU is 1.5 children per woman, with 2.1 needed to replace current population
And, whereas equating same-sex couples with families can only weaken the natural family – which does society’s vital work of procreation and childrearing
Therefore, we the undersigned pro-family leaders, scholars and activists hereby state our unconditional support for Romania’s defense of marriage.
We applaud the Romanian people for taking this courageous step in defense of a divinely ordained institution which predates governments and on whose health the future of society depends. And we encourage Romania’s Chamber of Deputies and others in the government to fully codify the proposed definition of marriage and, eventually, to so define marriage in Romania’s Constitution.

 

 

 

A avut loc ultima întâlnire Bush-Putin    (BBC)

 Întâlnirea celor doi lideri a avut loc în staţiunea Soci, la malul Mării Negre. Preşedinţii George Bush şi Vladimir Putin au discutat mai multe subiecte printre care chestiunea Iranului şi cea a scutului american anti-rachetă din Cehia şi Polonia.
Divergenţele privind scutul anti-rachetă nu au fost depăşite. 

Domnul Putin s-a declarat însă mulţumit de faptul că partea americană încearcă să găsească răspunsuri la îngrijorările exprimate de Rusia.
"Nu o să vă ascund faptul că cel mai controversat subiect a fost - şi rămâne în continuare - scutul american anti-rachetă din Europa. Nu l-am abordat într-un limbaj diplomatic, ne-am concentrat asupra chestiunilor de fond ale problemei." a spus preşedintele în exerciţiu al Rusiei. Vladimir Putin a mai adăugat: "Vreau să fiu foarte clar în această privinţă. Atitudinea nostră în privinţa scutului anti-rachetă nu s-a modificat", a spus liderul rus.
La rândul său, preşedintele american George Bush a declarat că Statele Unite şi Rusia au convenit să-şi intensifice dialogul pe această temă.
"Unul dintre subiectele asupra cărora am convenit să colaborăm mai strâns este scutul anti-rachetă. Aşa cum a spus şi Vladimir Putin, va trebui să facem noi eforturi pentru Rusia să accepte că scutul nu îi ameninţă securitatea", a spus domnul Bush.
"Am căzut de acord că Statele Unite şi Rusia au nevoie de un sistem care să le ofere protecţie împotriva unor atacuri cu rachete. Rusia, Statele Unite şi Europa trebuie să colaboreze ca parteneri egali în această chestiune", a adăugat preşedintele Statelor Unite.

Ucraina şi Georgia nu primesc MAP

 de Laurenţiu Diaconu-Colintineanu    (DW)

Liderii statelor membre NATO au decis că este prea devreme ca Georgia şi Ucraina să fie incluse în programul pre-aderare.
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat, miercuri, că este prea devreme pentru Ucraina şi Georgia să primească statutul de state candidate la integrarea NATO, în pofida susţinerii Statelor Unite, relatează AFP.
Imediat după sosirea la Bucureşti, unde are loc summitul NATO, Angela Merkel a reiterat opoziţia faţă de participarea celor două foste republici sovietice la Planul de Acţiune pentru Aderarea NATO (MAP).
Această problemă este una dintre temele de disensiune ale summitului NATO.
"Am ajuns la concluzia că încă este prea devreme că acordăm statutul MAP celor două ţări", a declarat cancelarul. Merkel a subliniat că opoziţia Germaniei nu este de principiu şi nici definitivă.
"Porţile rămân deschise. Vedem o perspectivă de aderare. Dorim să ajutăm cele două ţări să se apropie de Planul de Acţiune pentru Aderare", adaugă cancelarul.
Răspunzând acuzaţiilor ţărilor favorabile apropierii Ucrainei şi Georgiei de NATO, Merkel a dat asigurări că nu recunoaşte dreptul Rusiei de a bloca aderarea. "Este clar că nu Rusia decide cine devine membru", a spus Merkel.
"Să nu supărăm Rusia şi mai tare"
NATO nu are nici un motiv să forţeze nota cu Rusia invitând Ucraina

şi Georgia să se apropie de Alianţa Nord-Atlantică, în pofida opoziţiei Moscovei, a declarat şeful diplomaţiei germane, citat de AFP.
"Există motive de ordin intern, pentru care situaţia Georgiei şi a Ucrainei este nesigură. Sper ca acest subiect să fie discutat cu precădere în cadrul lucrărilor Consiliului".
Ministrul de Externe german Frank-Walter Steinmeier a declarat că "nu există niciun motiv imperios anul acesta pentru a deteriora şi mai mult relaţiile cu Rusia", tensionate deja după ce Occidentul a recunoscut independenţa Kosovo, în pofida opoziţiei Moscovei.
Steinmeier s-a apărat în faţa "reproşului de a face jocul Moscovei în ceea ce priveşte aderarea Georgiei şi Ucrainei la NATO" şi a justificat opoziţia Berlinului faţă de includerea celor două foste republici sovietice în Planul de Acţiuni în vederea aderării (Membership Action Plan, MAP), echivalent cu statutul de ţară candidată, prin situaţiile lor interne instabile. Ruşii nu au "niciun drept de veto" în ceea ce priveşte extinderea NATO, a dat el asigurări.
Polonia: "Germania are memorie scurtă"
Preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, a criticat opoziţia Berlinului faţă de intrarea Ucrainei şi Georgiei în NATO, amintindu-i Germaniei de trecutul său, într-o scrisoare adresată membrilor Alianţei, informează cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Germania a fost inclusă în NATO în 1955, într-un moment în care graniţele sale nu erau recunoscute de toate statele europene, iar situaţia de la Berlin putea declanşa un conflict armat de o amploare inimaginabilă, a amintit Kaczynski în scrisoarea adresată, miercuri, omologilor săi din 25 de state membre ale Organizaţiei.
În acel moment, Alianţa a luat "o decizie curajoasă" în pofida îndoielilor şi "gradului ridicat de risc"(...). "A fost cea mai importantă decizie luată privind extinderea", a scris preşedintele polonez.
"Amintirea acestei experienţe subminează argumentaţia celor ce se opun includerii Ucrainei şi Georgie în Planul de Acţiune pentru Aderare (MAP)", a apreciat Kaczynski.
Georgia: Decizia susţine aripa "dură" de la Kremlin
Preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, apreciază că refuzul NATO de a adresa invitaţii Georgiei şi Ucrainei va consolida poziţia "aripii dure" de la Kremlin, relatează AFP, citând un interviu publicat joi de cotidianul german Handelsblatt.

"Dacă nu obţinem un acord (pentru aderarea la NATO), această situaţie va consolida aripa conservatoare de la Kremlin. Vom lăsa Moscovei terenul liber pentru încercări de şantaj", a spus el.
Preşedintele georgian apreciază că misiunea preşedintelui rus ales, Dmitri Medvedev, care îşi va prelua funcţia în mai, va fi complicată de o astfel de decizie. "Aparţinem aceleiaşi generaţii, liberală, deschisă către lume şi care nu are nostalgii după Uniunea Sovietică. Sunt foarte optimist în privinţa lui Medvedev; este clar că este un european. Dar va deveni foarte dificil pentru el dacă aripa conservatoare va avea câştig de cauză la Kremlin", a afirmat Saakaşvili.
Liderii NATO, reuniţi la Bucureşti, nu au reuşit să ajungă la un acord privind invitarea Ucrainei şi a Georgiei în Planul de acţiune pentru aderare, ultima etapă înaintea integrării în Alianţa Nord-Atlantică.
Preşedintele american, George W. Bush, care susţine ferm candidaturile celor două republici foste sovietice, nu a reuşit să depăşească opoziţia mai multor ţări europene, în principal a Germaniei şi Franţei.

"Da" pentru Albania şi Croaţia. Decizie amânată pentru Macedonia.

 de Vlad Drăghicescu    (DW)

În cadrul summit-ului NATO de la Bucureşti, a fost decisă continuarea discuţiilor cu Ucraina şi Georgia.

Macedonia nu a primit o invitaţie similiară din cauza disputei cu Grecia pe tema numelui ţării.
În cadrul summit-ului NATO de la Bucureşti, a fost decisă continuarea discuţiilor cu Ucraina şi Georgia. Macedonia nu a primit o invitaţie similiară din cauza disputei cu Grecia pe tema numelui ţării.
După dezbateri, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer a declarat: „Salutăm eforturile pe care le depun Ucraina şi Georgia pentru a adera la NATO. Ambele state au susţinut activ diverse operaţiuni ale alianţei, iar reformele democratice nu pot fi puse la îndoială. Tocmai de aceea, am decis că atât Ucraina, cât şi Georgia, vor deveni membre NATO în viitor.“ – a declarat Jaap de Hoop Scheffer.
În ciuda aparentului răspuns afirmativ oferit Georgiei şi Ucrainei, includerea lor în Planul de Acţiune al NATO a fost amânată din cauza opoziţiei manifestate de Franţa şi Germania. Discuţiile vor fi reluate în luna decembrie a acestui an, în cadrul întâlnirii miniştrilor de externe ai ţărilor membre.
Germania, îngrijorată de relaţia cu Rusia
Mai mulţi politicieni germani au atras atenţia că, momentan, o eventuală extindere a alianţei cu Georgia şi Ucraina, nu ar face altceva decât să supere şi mai rău Rusia. De altfel, preşedintele Vladimir Putin a reiterat poziţia ţării sale, respingând în mod categoric ambiţiile de integrare ale Ucrainei şi Georgiei.
Poziţia categorică a Rusiei a fost însă nuanţată de cancelarul german Angela Merkel, care a dezavuat influenţa pe care ar avea-o Rusia asupra deciziilor pe care le ia alianţa.
„Sunt de părere că rezultatul discuţiilor arată un singur lucru, anume că în cadrul NATO nu există diferende de ordin politic. De asemenea, mai cred că nici o ţară, deci nici Rusia, nu are dreptul de a pune sub semnul întrebării deciziile ce sunt luate în cadrul alianţei.“ – a declarat Angela Merkel.

Argumente pro şi contra continuării misiunii în Afganistan

 de Rodica Binder    (DW)

 Figurînd şi la summitul NATO de la Bucureşti pe ordinea de zi a dezbaterilor, Afganistanul agită spiritele în cercurile politice occidentale şi alimentează controversele în mass media.
Cassandrele au existat dintotdeauna aşa încît nu au lipsit nici atunci cînd după atentatele de la 11 septembrie  2001 împotriva Statelor Unite, în virtutea devizei „unul pentru toţi,  toţi pentru unul”,  NATO a decis eliberarea Afganistanului de sub regimul Taliban şi distrugerea  reţelei Al Qaida.  
Cîteva din  sumbrele proorociri, formulate în urmă cu 7 ani, s-au împlinit   din păcate,   făcînd discutabilă misiunea, radicalizînd opiniile  pro  sau contra continuării angajamentului militar în ţara de la poalele masivului Hindukuş.
În Germania mai cu seamă, ai cărei militari sunt staţionaţi în nordul ceva mai liniştit fără a fi fost scutiţi  în ultima vreme de  tributul de vieţi omeneşti şi de răniţi pe care-l cere orice război, se fac tot mai auzite vocile (mai mult sau mai puţin avizate) care cer o retragere din Afganistan.  
Un  război pierdut?
Aşa se face că revista lunară de cultură politică „Cicero” înşiră, în numărul din aprilie   sub pana redactorului ei şef Wolfram Weiner, citez: „cinci argumente solide  pentru a termina un război absurd”.
Autorul pledoariei nu porneşte de la refuzul  categoric şi aprioric al unui angajament militar în Afganistan pe care-l făcea  istoricul şi publicistul 

Peter Scholl - Latour, excelent cunoscător al istoriei şi geografiei Orientului Apropiat şi Mijlociu, în cărţile publicate şi în interviurile acordate presei.
Wolfram Weimer nu ia în calcul nici numeroasele teorii, speculaţii şi prognoze  emise în ultimii 7 ani despre misiunea NATO în Afganistan. Opţiunile sale se întemeiază pe situaţia reală după 7 ani de război.  „7 ani slabi după care vor urma alţi 7 şi mai slabi”  prognozează publicistul german.
După acest prim argument temporal urmează cel de-al doilea de natură politică şi  strategic defensivă. Taberele de antrenament ale teroriştilor nu au putut fi distruse, Ossama Bin Laden nu a fost capturat, talibanii s-au retras în Pakistan ameninţînd să destabilizeze şi această ţară.
Impresia unui război pierdut  datorită unei false strategii   se încetăţeneşte iar  predispoziţia mentală a aliaţilor occidentali de a se retrage din Afganistan se accentuează.
Argumentul economic pentru încetarea războiului îl reprezintă costurile uriaşe ale misiunii estimate,  în funcţie de diverse surse,   între 80 şi 300 de miliarde de dolari.
Pentru Germania, puternic  angajată şi în procesul de reconstrucţie civilă, Afganistanul este cea mai scumpă misiune militară de la finele celui de-al doilea război mondial.  
Cît despre culturile de mac în loc să scadă acestea au sporit, ajungînd la o suprafaţă de 104.000 dehectare, relevă ONU.
Particularităţile istorico-geografice ale regiunii fac puţin probabilă o implantare viabilă a unei democraţii de tip occidental  iar misiunile militare îndelungate,   dublate de  iniţiative  susţinute de reconstrucţie civilă,    îi par autorului foarte asemănătoare cu  o „colonizare” a regiunii.
În sfîrşit,  argumentul moral este în viziunea lui Wolfram  Weimer  prea puţin eficient fiindcă sub imperativele pragmatismului politic  nu mai este deloc la modă să ne mai  întrebăm cîte vieţi omeneşti  seceră un război.
Nuanţele politice ale dilemei
Cît despre sprijinirea sau  respingerea unui angajament militar  extins şi de durată   în Afganistan de către parlamentarii germani,  ea este determinată şi de apartenenţa lor la o formaţiune de stînga, de centru sau de dreapta, pornind şi de la   legitimele raţiuni istorice rezultînd din  experienţa celui de-al doilea război mondial. În acelaşi număr  al revistei „Cicero”   sunt publicate şi  punctele de vedere ale unor lideri politici germani. Astfel , dacă Paul Schäfer,  purtătorul  de cuvînt  în domeniul politicii de apărare din partea fracţiunii parlamentare Die Linke se pronunţă categoric pentru o retragere rapidă a trupelor din Afganistan, iar social –democratul  nIels Annen consideră complet eşuată  strategia de pînă acum a Alianţei, vicepreşedinta  fracţiunii liberale, Birgit Homburger,  crede că centrul de greutate al angajamentului NATO în Afganistan ar trebui  să se deplaseze dinspre polul militar spre cel al reconstrucţiei civile, aşteptîndu-se ca la summitul de la Bucureşti  guvernul german să facă o propunere proprie vizînd viitoarea strategie.
Bernd Schmidtbauer, lider creştin-democrat, fost coordonator al  activităţii serviciilor secrete   din partea cancelariei federale, îmbrăţişează una din ideile  care este în acelaşi timp şi  argumentul decisiv  al  prezenţei militarilor Bundeswehrului în ţara din Hindukuş: o slăbire a angajamentului occidental  acolo ar periclita  propria noastră securitate,  aici.    

Porţile Alianţei rămîn deschise

 de Elke Durak    (DW)

 Karsten Voigt: Înaintea summitului de la Bucureşti, Statele Unite ale Americii ar fi trebuit să se preocupe mai intens de aflarea unei soluţii de compromis în dezbaterea generată de extinderea NATO.
De asemenea ar fi fost necesară şi pregătirea mai temeinică a argumentelor  în favoarea unei primiri a Ucrainei şi Georgiei în Alianţă, opţiune respinsă de principalii parteneri occidentali. 

Sunt doar cîteva din opiniile formulate de Karsten Voigt, coordonatorul guvernamental german pentru cooperarea cu Statele Unite, într-un interviu realizat pe fundalul summitului NATO din capitala României.  
Deşi iniţiativa preşedintelui Bush de a le croi Ucrainei şi Georgiei cît mai urgent drumul spre NATO nu a întrunit asentimentul principalilor parteneri occidentali, în special a Germaniei şi Franţei, uşa Alianţei rămîne deschisă. Fără a fi o catastrofă şi fără a trece drept o înfrîngere a Şefului Casei Albe, acest refuz are funcţia unui semnal crede Karsten Voigt .
„Este un semnal că NATO îşi păstrează doar atunci capacitatea de a acţiona cînd  europenii respectă  rolul de lider pe care-l deţine America dar şi atunci cînd americanii  dau ascultare argumentelor europene. Nu este suficient ca americanii să revendice rolul de conducere şi să formuleze o opinie, aşteptînd ca toţi europenii să le dea ascultare ci ei trebuie să  şi fie convingători. În mod evident ei nu au avut argumentele necesare  pentru a-i convinge pe principalii parteneri europeni, mai ales occidentali, de primirea acum a Ucrainei şi Georgiei în NATO.”
"Rusia, un partener dificil, dar extrem de important"
Karsten Voigt, care a fost şi  preşedinte al adunării parlamentare NATO şi care deţine acum rolul de coordonator al relaţiilor germano-americane în ministerul german de externe, consideră că refuzul de  a primi  acum Ucraina şi Georgia în alianţă nu se datorează atît reticenţelor Rusiei cît  faptului că cele două state, nefiind îndeajuns pregătite, ar putea diminua chiar capacitatea de acţiune a Alianţei.
Or, Afganistanul  pune deja la grea încercare această capacitate iar faptul că  preşedintele Bush a renunţat  la ideea de a extinde angajamentul Bundeswehrului în cadrul misiunii şi dincolo de nordul  ceva mai liniştit al ţării, s-ar putea datora şi reuşitei cancelarei Angela Merkel de a fi desfăşurat argumentele cele mai convingătoare, între care şi acela că în Bundestag nu poate fi  obţinută majoritatea pentru un angajament de durată, mai ales în sud.
Cum preşedintele Bush se află la finele mandatului său, priorităţile viitoarei agende politice americane sunt de extremă importanţă.
Karsten Voigt crede că: „Această agendă trebuie să cuprindă soluţii transatlantice comune la diversele probleme, între care, aşa cum a dovedit şi summitul de la Bucureşti, figurează şi relaţia cu Rusia, un partener dificil dar foarte important, precum şi problemele din Orientul Apropiat şi Mijlociu, problemele din Balcani chiar dacă americanii cred acum că soluţionarea acestora ar cădea doar în seama europenilor. Din agendă mai fac parte şi problemele evoluţiei climei, a situaţiei Africii, a altor ţări, o agendă care să se ocupe de probleme globale  şi regionale dinafara Europei, o agendă asupra căreia europenii şi americanii pot acţiona şi la care europenii pot să-şi aducă propriile contribuţii.”

Căutarea dialogului interconfesional

 de Daniel Knopp     (DW)

Pe 19 martie cunoscutul teolog catolic şi filozof al religiilor Hans Küng împlineşte 80 de ani. De o jumătate de veac el militează pentru un creştinism în pas cu vremea
În anii 70 ai secolului trecut, Küng a devenit un critic