Romanian Times

We are a Romanian newspaper printed in Romanian, located in Portland Oregon, USA. The paper is distributed for free in the Romanian churches every other week. We promote what is the best in Romanian culture and spirituality, politics and business. (read more)

This is a Power Point presentation with images from Romania / (RO) Aceasta este o prezentare PP cu imagini din România

________________________________________________________________________________________

NR 214: 7 - 20 iunie 2008

Cristian Ioanide
21 decembrie 1943 - 29 mai 2008
Cu adâncă durere, Redacţia Romanian Times
anunţă trecerea din viaţă, joi 29 mai, a celui ce a fost soţ, tată, unchi, prieten şi directorul publicaţiei RT
Slujba de priveghi a avut loc luni, 2 iunie 2008, ora 5:00 pm la capela de la cimitirul Lincoln Memorial din Portland, OR iar slujba de înmormântare a avut loc marţi, 3 iunie 2008 începând cu ora 12:00 pm tot la capela de la cimitirul Lincoln Memorial

NOU! CÂTEVA IMAGINI DE LA SLUJBELE DE ÎNMORMÂNTARE, (mai jos)

AICI VĂ PUTEŢI EXPRIMA MEMORIILE ŞI GÂNDURILE DESPRE DÂNSUL

In Memoriam

    CRISTIAN IOANIDE s-a stins din viaţă la 29 mai 2008 înconjurat de membrii iubitei lui familii la spitalul Emanuel din Portland.
   CRISTIAN s-a născut la 21 decembrie 1943 în Bucureşti, România, singurul fiu al luceafărului poeziei creştine româneşti, COSTACHE IOANID. El a crescut şi a fost educat în Bucureşti unde a absolvit Institutul de Construcţii în 1968. În aprilie 1969 s-a căsătorit cu prietena lui de suflet şi spirit CLARA SOSNOVSCHI, absolventă a Facultăţii de Fizică – Universitatea Bucureşti. Se stabilesc în Bucureşti unde au crescut cei trei copii, ALEX, BEATE şi PAULA până în 1988.
    CRISTIAN timp de 20 de ani se dedică cercetării în acustică în cadrul Institutului de Cercetări în Construcţii – INCERC, unde este apreciat şi iubit pentru înalta lui ţinută spirituală, etică şi elocvenţa exprimată în publicaţii ştiinţifice.În aprilie 1988, emigrează împreună cu familia în SUA, Portland, OR, urmându-l pe tatăl lui care s-a stins din viaţă înainte de a reuşi să-l vadă.
    În diaspora - un cuvânt care raportat la un individ ori la o colectivitate cuprinde un univers dulce-amar de sentimente contradictorii, schimbări de conştiinţă, decizii, redefinire a eului, neputinţă de adaptare, suspendare în timp şi spaţiu într-un punct cu două sensuri, pe o axă trecut şi viitor care nu se vor contopi niciodată într-un sens firesc şi-a găsit chemarea dintotdeauna sădită în suflet de tatăl lui Costache Ioanid.
    Există momente cheie, aşa numitele „ore astrale” raportate la un individ sau o naţie în care predestinarea şi liberul arbitru stau în cumpănă îngheţate parcă să vadă dacă noi vom alege dăruirea faţă de ce avem mai sfânt în noi de la Dumnezeu în ciuda oricărui sacrificiu, ori vom alege calea cea mai simplă de existenţă dar lipsită de idealuri. Într-o ţară liberă, CRISTIAN a înţeles, în ciuda sănătăţii lui precare, că trebuie cu orice preţ să transmită prin cuvânt că adevărata libertate înseamnă o regăsire cu Dumnezeu care este pe cât de dramatică, pe atât de sublimă.
    În acest context, împreună cu Mircea Lubanovici şi Beni Lucescu, ia hotărârea să înfiinţeze revista ROMANIAN TIMES în anul 2000. Prin articolele publicate, CRISTIAN a încercat să transmită principiile lui spirituale esenţiale. „Scrisul are în general un caracter sacru dar nu chiar întotdeauna ci numai când poţi să exclami ca Sf. Augustin 'Ce-mi pasă mie de toate aceste texte dacă nu găsesc un suflet şi un spirit pe care să le pot închina lui Dumnezeu.'"
    Fiul poetului creştin, a înţeles că poeţii sunt mai apropiaţi ca structură sufletească de profeţi – receptacoli a unor semnale ce vin din neant – flux de informaţii precum cel al unor scintilaţii stelare a cărui debit întrece capacitatea de recepţionare temporală. Predicţia umană nedirijată de Dumnezeu este sortită eşecului şi numai talentul dăruit şi dobândit poate asigura o predicţie sigură. Orice dedicaţie pentru creaţie presupune suferinţă, căutare, sudoare, revelaţie, toate încununate de bucuria izbânzii prin închinarea sistematică a gândului lui Dumnezeu. CRISTIAN a încercat să comunice aceste principii la fel ca şi revelaţiile poetice ale tatălui său într-o proză accesibilă.
    CRISTIAN şi-a terminat alergarea şi lucrarea pe acest pământ dar roadele vieţii lui sperăm să-i ajute pe mulţi să păşească prin adevărul Cuvântului, la viaţa dăruită de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

Să fii rob dar să fii fiu
Să fii mort dar să fii viu
Să fii prinţ, şi să nu fii
Să fii sfânt şi să nu ştii.
(Lumânărele – Costache Ioanid)

Urmaşii lui CRISTIAN sunt soţia sa Clara IOANIDE, fiul său Alexandru Christian Ioanide, fiicele Beate Anamaria Ioanide-Culi, Paula Magdalena Ioanide şi nepotul Andre Alexander.

Pentru continuarea şi îmbunătăţirea revistei Romanian Times, în memoria şi onoarea lui CRISTIAN IOANIDE, se pot face donaţii către: “Romanian Times,” P.O. Box 66289, Portland, OR 97290.

Slujba de priveghi va avea loc luni, 2 iunie 2008, ora 5:00 pm, la capela de la cimitirul Lincoln Memorial din Portland, Oregon. Slujba de înmormântare va avea loc marţi, 3 iunie 2008, începând cu ora 12:00 pm tot la capela de la cimitirul Lincoln Memorial.

Familia Ioanide

Imagini de la slujbele de înmormântare de luni, 2 iunie şi marţi 3 iunie

O rugă pentru Cristian:

__________________________________________________________________

In Memoriam Cristian Ioanide, de Ted Pope

Ciudată şi grea datorie să cuprinzi ani de zile de realizări şi experienţe în câteva cuvinte! Poetului englez Alfed, Lord Tennyson i-au trebuit 17 ani să scrie poemul „In Memoriam” adresat prietenului său Arthur Henry Hallam.

__________________________________________________________________

AVEM NEVOIE DE IDEALIŞTI ŞI OAMENI CARE SĂ SACRIFICE INTERESELE LOR ÎN FAVOAREA SEMENILOR NOŞTRI, de Mircea Lubanovici

Plecarea la cele veşnice a lui Cristian Ioanide a produs multă tristeţe în inimile noastre. Încă nu-mi vine să cred că ,,directorul nostru” ne-a părăsit, plecând în ţara celor eterni. Am vorbit mult la telefon vineri după amiază, 23 mai 2008, şi am discutat de toate cum obişnuiam noi de obicei şi urma să ne întâlnim Luni sau Marţi (trebuia să ne sunăm, să stabilim ora) a fost ultima noastră convorbire. A plecat în eternitate - fulgerător şi atât de timpuriu, zdrobind pentru totdeauna inimile familiei, prietenilor şi a tuturor celor ce l-au cunoscut.

La revedere, Nea Cristi! de Beniamin Lucescu

Mi-e inima grea şi sufletul trist, acum când m-aplec să scriu aceste cuvinte.
Sufletul care a fost Cristian Ioanide a plecat dintre noi şi e greu să mă obişnuiesc cu gândul acesta.
E dureros şi greu de acceptat, când cineva dintre cei dragi ai tăi, părăseşte lumea aceasta şi eşti confruntat cu faptul ca datorită zbuciumului continuu al vieţii acesteia, nu ţi-ai mai facut demult timp şi prilej, să le spui cât de mult înseamnă ei pentru tine şi cât de mult ţi-au îmbogăţit viaţa.

Nea Cristi de Bogdan Grigore

Este greu sa vorbesti de Nea Cristi la trecut. Imi este teama sa incep sa scriu aceste randuri pentru ca este ca si cum as accepta ca Nea Cristi a plecat. Cuvintele au cateodata mai multa putere decat realitatea iar mintea si sufletul meu refuza sa scrie despre acel Nea Cristi pe care nu il cunosc, despre ea Cristi pe care l-am lasat in groapa ca o gura hada din pamantul mustind de apa, despre Nea Cristi care „a fost”. Tocmai de aceea nu ma astept ca agina aceasta sa fie una cursiva si nici macar una care va descrie ceea ce altii ar astepta, pentru ca va vorbi despre Nea Cristi pe care l-am cunoscut si l-am iubit eu si mai putin despre Cristian Ioanide. Imi cer scuze daca gandurile mele vor parea haotice, dar pentru prima data de cand scriu la Romanian Times, scriu cu lacrimi in ochi si doare numai gandul ca trebuie sa o fac.

Unchiul meu scump,
M-am bucurat şi am aşteptat cu multă emoţie întâlnirea care urma să aibă loc după aproape 17 ani, atunci când pentru prima dată am călcat pe aceste meleaguri care pentru tine deveniseră cunoscute şi dragi. Ne-am revăzut în acea seară de ianuarie, când ajungând la restaurant mai devreme încercam să găsesc tot felul de motive ca să nu stau la masă, sperând că întâlnirea va fi suficient de discretă, simţind că de data aceasta chiar şi ochii celor dragi ai mei ar fi fost o piedică, ar fi stânjenit într-o oarecare măsură momentul pe care îl vroiam al meu. Aşa a fost, şi atunci am întâlnit din nou mâna, care cu mulţi ani în urmă o ţinea pe a mea, mergând împreună să-l vedem pe bunicul, şi atunci am retrăit bucuria şi mândria aceea din copilărie.
Nu mult mai târziu, în timpul ce a urmat şi în care am locuit în aceiaşi casă şi mai mult, am colaborat la elaborarea revistei tale de suflet – Romanian Times, am învăţat lecţia generozităţii şi a blândeţii, virtuţi ce dau superioritate omului şi totodată virtuţi ale omului liber. Generozitatea exprimată prin dăruire către ceilalţi, în care umanul vibrează la cote înalte ce implică necondiţionat bunătate, indulgenţă faţă de semeni şi mai ales multă şi profoundă înţelegere a celor din jurul nostru. Am învăţat că aşa cum spunea părintele Dumitru Stăniloaie, blândeţea este uşa iubirii… prin blândeţe, sufletul se apropie de simplitate, care este idealul fiinţei spirituale.
Vei fi cu mine mereu,
        Nepoţica ta,
                  Emushka

Drum bun Maestre de Mara Circiu, Atlanta, Georgia
    Comunitatea românilor din Atlanta asemeni tuturor celor ce l-au cunoscut sau au avut privilegiul să-i citească articolele în ziarul “Romanian Times”, este profund indurerată de tragica şi prematura dispariţie a omului de litere, Cristian Ioanide. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
    Ne vor lipsi cuvintele lui, alese cu grijă şi sincere, dragostea ce-o împărtăşea în egală măsură pentru limba românească şi nouă, celor care asemeni lui am luat drumul exilului, şi ne-am început o altă viaţă departe de ţara în care ne-am născut.
Un om integru, care-a urât comunismul şi minciuna, în schimb a iubit oamenii şi pe Dumnezeu! Nici nu putea fi altfel crescând într-o familie creştină şi avându-l ca tată pe poetul creştin Costache Ioanid. Ne vom aminti mereu de moralitatea şi tăria sa de caracter, de pildele sale creştine nelipsite din orice articol, de indemnurile sale de a căuta adevărul şi lumina, de a-l cunoaşte şi iubi pe Dumenzeu!
    Dumnezeu să-l odihnească şi să-i facă trecerea dincolo, spre eternitate, senină şi linistită. Din nou ne simţim atât de mici şi neputin-cioşi, într-o lume mai tristă şi mai rece! Să-i fie ţărâna uşoară! Sincere condoleanţe familiei îndoliate, prietenilor apropriaţi şi tuturor colaboratorilor ziarului “Romanian Times”.

L-am condus pe ultimul drum pe cel care a fost…
                                                                        CRISTIAN IOANIDE
de Lucia McNeff
    Începutul acestei săptămâni a fost marcat de zile de doliu pentru comunitatea românească din Portland. Am condus pe ultimul drum pe cel care a fost CRISTIAN IOANIDE. La Lincoln Memorial Funeral Home – spaţiu aproape neîncăpător – luni 2 iunie 2008, s-au strâns conducători şi membri ai tututor confesiunilor religioase din oraş, care au adus un ultim omagiu celui dispărut dintre noi.

__________________________________________________________

Răspuns despre aşa-zisa "convertire la credinţa ortodocsă" a
Rev. Richard Wurmbrand înainte de moarte
de Cristian Ioanide (ultimele cuvinte scrise de el),
Mihai Wurmbrand şi Mihai Oară

PRIETENUL PE CARE NU L-AM PIERDUT
- de Liviu Cangeopol
- la moartea lui Cristian Ionide -

Supravieţuitorului care încearcă să înţeleagă plecarea precipitată a celor dragi dintre noi nu-i rămâne decât să descifreze semnele morţii dincolo de aparenţa lumii. |ovăielnic şi întristat, neîncrezător şi îngrozit, dispariţia altora ne reaminteşte cât de puţin ne aparţine din bogăţia deşertăciunii din jur, din care nu mai rămâne decât calea purificării prin labirintul de ispite neîncetate şi potecile iluzoriului tărâm al trufiei cu care atât de greu ne luptăm. Cristian Ioanide a trăit ca un creştin şi a murit ca un patriarh, modest şi credincios, truditor şi onest, visător şi generos, mânat de nobila idee că oamenii, oricât de diferiţi, se pot înţelege şi trăi în armonia credinţei într-un Dumnezeu unic, atotputernic şi milostiv.
Pentru mine, în sensul clasic al cuvântului, pentru că hazardul a făcut să nu ne vedem faţă la faţă, Cristian este prietenul pe care nu l-am cunoscut niciodată. Pierderea este acum aidoma cu a celor de lângă el, pentru că şi ei întind mâna şi nu-l mai pot atinge, îi vorbesc, dar nu le mai răspunde, vor să-l mângâie, dar nu le-a mai rămas decât memoria sufletului său blând, urcat spre veşnicie.
Pentru comunitatea românească este o pierdere, căci îmi imaginez cu greu existenţa publicaţiei Romanian Times fără el. Pentru familia lui, în urmă va rămâne un gol imposibil de umplut cu gândurile noastre bune, amintirile celui ce-a fost şi împlinirile care ar mai fi fost să vină.
Moartea este o trecere. Pentru cei drepţi, o urcare. Fâlfâit de aripi scrijelind în marea tăcere numele lui.
Drum bun, nobile frate!

„ÎNTR-O LUME ATÂT DE AGRESIVĂ, DESTULE SUFLETE SE SIMT STINGHERE ŞI AU NEVOIE DE HRANA CUVÂNTULUI SFÂNT” de Nelu Ciorba
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo.” (Ioan 14:1-4)
Acestea au fost versetele alese de familia lui nea Cristi pentru a fi puse pliantul de la serviciul de priveghi şi de înmormântare.

CrI, de Marcel Urs
Nu este uşor să scriu aceste rânduri. Emoţiile şi sentimentele sunt foarte amestecate şi puternice. Gândurile parcă fug iar ideile nu se leagă una de alta. Despărţirea de o persoană dragă nu este şi nu a fost uşoară niciodată. Ideea morţii domnului Cristi încă nu şi-a găsit locul în mintea mea. Aştept încă în fiecare zi un mesaj prompt de la el: “Marcel, dă-mi un telefon!”, însă acesta nu o să mai vină niciodată. La fel aştept să ne întâlnim, cum ne întâlneam de multe ori şi discutam despre ziar, care era sufletului lui.

Cristian Ioanide, a fost un sfredelitor, căutând tenace, în Gradina Eshaton, un nemulţumit strigând continuu-n straja nopţii: “Străjerule! Mai e din noapte mult?” A fost un om ce şi-a sfârşit tumultul, alergând, lăsând în urma-i amintiri. Fiecare-n dreptul lui, şi noi îl vom urma - plecarea-i actul-întrebare pentru cei ce mai rămân: “Tu ce laşi în urma ta?” Rev. Nelu N. Terpea
In memoriam ...
Vestea trecerii în Împărăţia Nevăzută a omului de rară demnitate care a fost Cristian Ioanide, m-a ajuns după ce solul morţii poposise cu o seară înainte la Casa de pământ aureolată de suferinţă, prăbuşind speranţele acestei lumi şi deschizând o poartă de mărgăritar spre cea înrudită, prin eternitate, cu sufletul nostru. Emil Creangă

Un Om Între Oameni   de Gelu Arcadie Murariu
    Unele veşti ne surprind teribil de nepregătiţi, incapabili pe moment a realiza anvergura, importanţa şi efectul lor. Ni se taie parcă răsuflarea, ne fuge pămîntul de sub picioare şi ne oprim descumpăniţi din treburile curente. Avem nevoie de răgaz şi de linişte interioară, ca să procesăm informaţiile şi să acceptăm faptele de neschimbat. Mai cu seamă plecarea dintre noi în veşnicie a unui suflet drag aduce un impact permanent în viaţa tuturor celor pentru care persoana respectivă a contat. Viaţa este o alternanţă de întîlniri, despărţiri, aşteptare şi schimbare.

REQVIEM for CRISTIAN IOANIDE a WRITER’S TALE, by Leonard Oprea

Perpetua Rostire (Plecarea prietenului meu – in numele cărei ordini?) de Slavomir Almajan
De ce? Deocamdată nu ştiu. Prin pâcla lacrimei lucrurile nu se văd prea clar…

Cristian Ioanide, de Aurel P. Micurescu, evanghelist
    Numele lui Cristian Ioanide este legat de Diaspora româneasca din Portland şi de apriţia ziarului Roamnian Times. A fost fiul unui mare poet creştin Costache Ioanide ale cărui poezii sunt recitate sau cântate în multe biserici creştine. L-am vizitat acasă de multe ori şi am avut deosebita plăcere de a sta de vorbă cu el. A fost un gazetar de frunte, un om modest, cu o voce caldă şi prietenoasă care la conducerea ziarului Romanian Times a făcut valoroase comentarii pe teme politice şi religioase.

“Adevăruri care nu se negociază”, dar care în politică totuşi trebuie negociate de Daniel Lucescu
„Am nevoie de încă 20 de ani pentru a împlini viziunea pe care o am cu privire la „Liberty University”, pentru ca ea să devină o mare universitate creştină”. Acestea sunt cuvintele spuse de Rev. Jerry Falwell, într-un interviu la CNN cu o săptămână înainte de a muri.

Marea bătălie pentru Bucureşti de Liviu Antonesei

Văzută dinspre Iaşi – deci de la oarecare distanţă şi indirect, prin intermediul ziarelor, televiziunilor, blogurilor, sondajelor, schimburilor de mailuri şi telefoane –, bătălia pentru Bucureşti, în ciuda cioporului de candidaţi înscrişi de puzderia de partide mari şi mici, este în mod limpede o luptă în doi. E adevărat, mai mult în doi şi mai puţin luptă, dacă mă gîndesc la puţinele confruntări directe televizate de pînă de pînă la juătatea campaniei a „luptătorilor”. Mă refer, desigur, la d-nii Sorin Oprescu, „independent” marca PSD şi la Vasile Blaga, PD-L-ist cu „viză de Cotroceni”. Restul, de la liberalul Ludovic Orban, ţărănistul Pavelescu şi jumătatea masculină a PIN-lui, dl. Cosmin Guşă, şi pînă la alţii chiar şi mai aiuritori, chiar nu contează.

Abonează-te acum la Romanian Times şi vei primi revista acasă. Se plătesc doar taxele de poştă, astfel: pe 6 luni - $33, sau pe 1 AN - $60. Trimiteţi cec-ul şi adresa unde doriţi să primiţi revista, în plic, precizând “Pt. Abonament".